Cât om mă socot, duc pe frunte toţi spinii,
Şi crucea mi-o port, ca şi când aş zbura,
Căci omul e om cât mai are opinii,
Aceasta-i opinia mea.

Adrian Păunescu

joi, 25 noiembrie 2010

Traiane! Fă-ne să ne fie dor de tine!


Pentru cei care nu au înţeles titlul, aşa se spunea în cartier la mine în loc de ce-i spunea Mărgineanu lu' Ecaterina.

miercuri, 17 noiembrie 2010

De ce are Băsescu "Şosic"-ul gros


Vă propun un scenariu SF în faţa căruia Avatar, Matrix, Războiul Stelelor şi orice alt film de ficţiune ar fugi ruşinate.
Să ne închipuim că România nu este ţara aceasta frumoasă, prosperă şi democratică în care cetăţenii săi trăiesc fericiţi şi liniştiţi fără grija zilei de mâine şi având un guvern care face eforturi supraomeneşti ca să le asigure românilor unul dintre cele mai înalte standarde de viaţă din lume.
Să presupunem pentru o clipă că România este ţara în care Preşedintele ei minte ca un nesimţit.
Din această Românie apocaliptică ipotetică, să luăm un judeţ, să zicem Neamţ, iar din acest judeţ să luăm un oraş la întâmplare, să zicem reşedinţa de judeţ.
Avem aici o execuţie în stil mafiot a unui interlop care teroriza oraşul.
După aceea avem un şef de poliţie judeţeană cu o prestaţie publică halucinantă, care dezincriminează cu de la sine putere unele infracţiuni şi care se comportă ca şi cum ar avea nevoie urgentă de asistenţă medicală psihiatrică.
Apoi avem un preşedinte de ţară care face declaraţia din clipul de mai sus.
Face această declaraţie uitând să facă mai multe precizări:
- Piatra-Neamţ este un oraş frumos condus de un primar PDL destul de controversat. Iar daca clanul interlop "Mararu" îşi făcea de cap în acel oraş, numai un cretin poate să creadă că primarul nu ştia nimic. În această Românie ipotetică, primarii nu numai că sunt la curent cu activităţile clanurilor interlope, dar, de cele mai multe ori, le conduc. Cum poate cumpăra cineva un teren pe care să construiască un cartier rezidenţial dacă nu are autorizaţie de la Primărie? Păi... nu poate. Cum poate cineva să deţină zeci de proprietăţi fără să plătească un leu impozit şi fără să aibă nici un venit legal? Păi... nu poate. Cum poate cineva să controleze un oraş fără acordul primarului? Păi... nu poate. Pentru că aceste clanuri interlope adună bani şi voturi pentru primarii care sunt "de-ai lor". Iar în acest caz primarul este un apropiat al Preşedintelui.
- De un an de zile Ministerul de Interne este al PDL-ului, şi, în acest scenariu ipotetic, putem da crezare spuselor unui poliţist că "toate funţiile de conducere sunt politice". Deci şi Inspectorul Şef era, până mai ieri, cel puţin agreat de PDL. Astăzi iese la posturile de televiziune şi se comportă ca unul care are nevoie de cămaşă de forţă, aşa că trebuie mazilit.
- Trimisul întru îndeplinirea mazilirii este un alt apropiat al PDL şi al Preşedintelui acestei Românii ipotetice: Chestorul Fătuloiu. Fost şef al Poliţiei Române, acesta a fost "trimis la echipa a doua" în perioada în care PSD-ul controla "internele" fiind reactivat şi pus "antrenor jucător" imediat după ce guvernul a devenit PDL full option. Fătuloiu nu s-a prea împăcat niciodată cu postura de "rezervă de lux", aşa că a profitat de ocazie şi a propus demiterea atât a afectatului psihic de la Neamţ cât şi a actualului şef al Poliţiei Române, Chestorul Tobă, un mai vechi oponent, periculos datorită faptului că are relaţii aproape la fel de strânse cu partidul-stat PDL.
- Cearta a doi generali şi a unui colonel de poliţie pe fondul relaţiilor evidente între capii lumii interlope - liderii politici - şefii din poliţie - şefii din justiţie şi mulţi alţii, a dat apă la moară preşedintelui - dictator al României ipotetice care fusese înjurat cu câteva luni în urmă de câteva mii de poliţişti, aproape toţi agenţi sau ofiţeri inferiori şi foarte puţini cu funţii minore de conducere, care nu mai puteau suporta sărăcia şi batjocura la care erau supuşi. Iar acest preşedinte a făcut imediat legătura între porcăiala şi legăturile mafiote ale şefilor şi disperarea poliţiştilor de rând. În acest fel, acest Preşedinte ipotetic a "palmat" faptul că cei care se porcăiau erau protejaţii lui sau ai acoliţilor lui şi a încercat să dea lovitura finală unui anumit sentiment de simpatie al cetăţenilor de rând faţă de poliţiştii care i-au strigat "Ieşi afară, javră ordinară" preşedintelui - dictator. Chiar şi referirea prezidenţială la "striptis" a fost o manevră surprinzător de inteligentă de a trimite în derizoriu gestul de aruncare a şepcii de către poliţişti, gest care, în orice societate civilizată este echivalent cu aruncarea mănuşii pentru provocare la duel.
- Preşedintele României ipotetice "uită", acuzând poliţiştii, de faptul că el însuşi se află în relaţii strânse, de familie sau de afaceri prin intermediul familiei, cu mai mulţi interlopi cunoscuţi şi că fratele său este suspectat de trafic cu armament.
Mă îngrijorează o singură afirmaţie a acestui preşedinte - dictator al acestei Românii ipotetice: "ne aşteptăm şi la alte evoluţii". Putem presupune că ştie că va mai urma ceva.

Dar, desigur, acesta este doar un scenariu apocaliptic care încearcă să distorsioneze realitatea paradisiacă în care trăim.
În România reală, Traian Băsescu nu are "Şoric"-ul gros, nu se comportă ca un "fătălău", plângând cu lacrimi de crocodil ca "să se aleagă" şi nu bate "toba" despre paiele din ochii altora ignorând bârna UDă şi gREA din ochiul său.
Cheis clozd!

luni, 15 noiembrie 2010

Păcăleala NASA, dictatura mondială a SUA

Conferinţa de presă a NASA de astăzi a fost, pentru mine, halucinant.
Anunţată cu circa o săptămână în urmă şi promiţând dezvăluirea unei descoperiri "excepţionale", conferinţa de presă a înflăcărat minţile a foarte mulţi trăitori pe această planetă, mai ales că "pe surse", se zvonea că e vorba de o descoperire a "ceva" în apropierea Pământului.
Pentru cei care nu ştiu, NASA înseamnă "National Aeronautics and Space Administration", adicătelea gaura din macaroană în ceea ce priveşte cercetarea spaţială.
Foarte mulţi îşi dădeau cu presupusul despre ce o să fie comunicatul: civilizaţii extraterestre, o nouă planetă, un corp ceresc mitologic, un asteroid care ameninţă Pământul, un experiment apocaliptic sau, dimpotrivă, o descoperire măreaţă, o gaură neagră...
Da!
Asta a fost.
O gaură neagră "în apropierea sistemului nostru solar".
Adevărul este că, atunci când auzi aşa ceva, te cam trec fiorii.
Numai că nimeni nu a explicat clar ce înseamnă această "apropiere".
În realitate înseamnă... 50 milioane de ani lumină!!!
La nivel universal, asta înseamnă foarte puţin, adevărat, dar... chiar aşa?
Care e miza?
De ce trebuia captată atenţia întregii lumi?
Poate că e un eveniment super important pentru ştiinţă, pentru "specialişti", dar pentru cei vreo 6 miliarde de oameni pe care nu îi interesează neapărat de o supernovă care acum 30 de ani a format o gaură neagră la 50 de milioane de ani lumină...???
Şi uitându-mă eu ca prostul pe internet, am găsit o posibilă explicaţie.
ASTĂZI A ÎNCEPUT PELERINAJUL MUSULMANILOR LA MECCA.
Adică unul dintre cele mai importante evenimente ale uneia dintre cele răspândite religii din lume, şi care, în mod normal, ar fi "ţinut" primele pagini ale ziarelor şi "prime-time"-urile televiziunilor din întreaga lume.
Însă SUA nu putea permite acest lucru.
Pentru că, din păcate, religia musulmană "a căzut în dizgraţia" "jandarmului mondial", care nu îşi poate permite ca "duşmanul de clasă" să beneficieze de o asemenea expunere media.
Nu se putea permite prezentarea milioanelor de pelerini veniţi de la mii de kilometri ca să se roage Dumnezeului lor, postind, rugându-se şi încercând să trăiască în acord cu legile divine. Şi asta pentru că, în percepţia publică, cel puţin americană, musulmanii trebuie să rămână teroriştii cei răi care îşi petrec timpul plănuind atentate şi construind bombe.
Cum s-ar împăca imaginea asta cu cea a pelerinilor prăfuiţi, zdrenţăroşi, slăbiţi de perioadele de post?
În mintea americanului de rând, această a doua imagine nu trebuie să existe. Americanul de rând trebuie să îşi dea banii pentru combaterea teroristului arab luat ca un personaj colectiv în totalitatea adepţilor religiei. El nu trebuie să ştie că există copii, femei şi bătrâni de religie musulmană. El trebuie să se teamă de ameninţarea teroristă şi să accepte orice în numele siguranţei naţionale care, bineînţeles, este şi siguranţa sa.
Aşa că NASA convoacă întreaga lume ca să anunţe descoperirea extraordinară a... unei găuri negre aflată la 50 de milioane de ani lumină de Pământ.
Adică, presupunând că gaura aia se îndreaptă spre Pământ cu viteza luminii (ştiu că e imposibil, dar presupunem), i-ar trebui 5 miliarde de ani să ajungă la noi. Adică mai mult decât s-a scurs de la "facerea" Pământului din punct de vedere ştiinţific, acum 4,57 miliarde de ani.
Sincer, până atunci ne vom fi distrus de mult noi înşine, prin poluare, războaie şi alte cretinităţi.
Cine are nevoie de o gaură neagră să ne facă praf, când ne pricepem noi atât de bine?
Asta, bineînţeles, dacă "gaura neagră" nu trebuie să "înghită" o religie declarată "non grata" de unii.

joi, 11 noiembrie 2010

Eu sunt domnul... preşedinte al tău


Nu am vrut să fiu blasfemic, aşa că am parafrazat, doar, prima dintre cele 10 Porunci.
Dar cam asta e ceea ce ne spune Băsescu.
Că el e singura entitate "fără de păcat" din ţara asta şi, pe cale de consecinţă, singurul abilitat să dea cu pietre. În oricine.
Toţi sunt de vină pentru dezastrul României în afară de el. Parlamentul, opoziţia, mogulii, televiziunile, criza, unii miniştrii sau guvernul "in corpore", poliţia, jandarmeria, justiţia, sindicatele, patronatele, profesorii, medicii, toţi românii,... Nici măcar "tanti Nuţi" nu a scăpat de critică. Bineînţeles, mai subţirache, doar din cauză de lipsă de experienţă de viaţă, că, în rest, e unul dintre cele mai bune produse pedeliste.
Acum a venit şi rândul Curţii Constituţionale să fie declarată "duşman al poporului" şi că "nu apără interesul naţional".
Ce mai contează faptul că "interesul naţional" e reprezentat de aberaţiile unui singur om?
Din moment ce cineva are curajul de a pune la îndoială pregătirea, buna credinţă şi, până la urmă, luciditatea şi coerenţa acelui om "suprem", atunci acel "cineva" tre' să moară.
Aş putea să-i sugerez ilustrului chiriaş de la Cotroceni că, dacă tot îl deranjează atât de tare instituţiile, partidele, presa, oamenii,... În general, dacă tot îl deranjează atât de tare România asta care nu acceptă "binele" pe care el vrea să i-l facă cu de-a sila, i-aş sugera, deci, lui Băsescu, să îşi caute dracului, altă ţară, că poate el are treabă în altă parte şi noi îl reţinem.
Mi se pare o mare nesimţire să spui că o instituţie a statului este penibilă (chiar dacă este), din postura de conducător al statului care încorporează acea instituţie în care tu, în urmă cu câteva luni, ţi-ai impus prin fraude anumiţi oameni.
Că oamenii ăia, acum, nu mai ascultă comenzile... naşpa!
Da' tot n-ai dreptul să jigneşti instituţia.
Din punctul ăsta de vedere, Băsescu se situează singur pe treapta de "subminatori ai instituţiilor statului" pe care i-a clasat el pe poliţiştii care, "îi cântau sub balcon" serenada cu "javră ordinară". Şi poate chiar mai jos, pentru că ăia se refereau la el, la Băsescu, nu au zis "preşedinte ordinar". Nu s-au "legat" de instituţie.
Dar, pe de altă parte, asta face parte din strategia lui Băsescu de a demoniza toate instituţiile statului pentru a ieşi el (ca păduchele), cavalerul salvator al neamului.
Iar tot circul ăsta e bine regizat, că doar nu crede cineva că judecătorul de la CCR pus acolo de Băsescu, a votat aşa... de capul lui.
Eu aş fi curios să văd niscaiva stenograme, că tot sunt la modă.

joi, 4 noiembrie 2010

Ce bine-mi pare că ai luat ţeapă!

Da!
Îmi pare bine că UDMR a luat cea mai mare ţeapă din istoria existenţei sale.
S-a aliat cu Băsescu crezând că, dacă îl scapă de opoziţie, acesta o să le fie recunoscător şi o să le dea tot ce vor ei.
Sincer, mă uimeşte "inocenţa" aceasta a liderilor maghiari care, de obicei, sunt foarte pragmatici, UDMR-ul fiind, după părerea mea, singura structură politică din România care are o strategie pe termen mediu şi lung.
De 20 de ani UDMR urmăreşte cu răbdare dar, în acelaşi timp, cu o neclintire aproape sinistră, aceleaşi scopuri "ale minorităţii maghiare". Nici un partid cu care au împărţit guvernarea de-a lungul anilor, nici măcar situarea în opoziţie nu au fost în stare să le modifice "trasa ideală".
Şi totuşi, de data asta au luat o ţeapă crâncenă.
Băsescu le-a cerut să sprijine guvernul şi să nu voteze moţiunea de cenzură de săptămâna trecută, de pe 27.10.2010. UDMR-ul a făcut-o, sperând că Băsescu, în contrapartidă, o să le "treacă" legea învăţământului.
Ţeapă!
Conducătorii maghiari nu au înţeles că, în relaţia cu Băsescu, nu există "contrapartidă". Pentru Băsescu, dacă îl ajuţi, nu trebuie niciodată să îi ceri să îţi fie recunoscător. Niciodată!
Dimpotrivă! Ar fi bine ca tot tu să îi fi recunoscător că te-a lăsat să-l ajuţi.
Mulţi au simţit pe pielea lor acest mod de gândire.
Singurul care a înţeles perfect regula jocului şi, drept urmare, este singurul care a rămas în graţiile lui Băsescu timp de 6 ani, este Stolojan. Cu Stolojan, Băsescu s-a şters pe mâini, s-a şters pe picioare, s-a şters la..., şi ăsta tot i-a rămas fidel.
Bine... Fidel lui Băsescu mai este şi Boc, dar el nu e din raţiune, ci din imbecilitate.
Dar să revenim...
UDMR-ul a dorit o lege a educaţiei care să îi sufle ceva vânt în pânze în faţa propriului electorat care trăieşte la fel de rău ca şi "majoritarii". Din păcate, la Curte Constituţională, judecătorul desemnat de Băsescu, a votat invers.
Acuma... pentru oricine a trăit mai mult de o zi în România, e evident că judecătorul ăla nu a votat de capul lui, ci a avut ordin clar cum să voteze, probabil scris, ca să nu uite.
Băsescu şi-a plătit, astfel, poliţa pentru declararea ca neconstituţională a reducerii cu 15% a pensiilor, decizie luată la începutul verii de CCR, atunci când judecătorul provenit din propunerea UDMR a votat altfel decât stabilise "marele cârmaci".
Bineînţeles că acum, mai marii UDMR "s-au flambat", trezindu-se că trebuie să se ducă în colegii şi să explice unora, multora, de ce trăiesc foarte rău şi nici măcar nu studiază istoria şi geografia în limba maghiară.
Eeeeee...
Asta e, Marco...
Cine are noroc, are, cine n-are, n-are.

miercuri, 3 noiembrie 2010

Cum pier mişeii dacă pier cei buni aşa?


Aşa cum bănuiam, moartea celor doi piloţi în accidentul de avion de la Turda a ieşit din "vederea" presei, odată cu alte evenimente "mult mai importante" cum ar fi declaraţia lui Traian Băsescu de la TVR 1.
Am postat însă acest fragment de ştire pentru a comenta un lucru care, parcă, a fost dat uitării, şi anume faptul că aceşti oameni au murit ca să îi salveze pe alţii.
În condiţiile unei defecţiuni tehnice, cum se pare că a fost în acest caz, nimeni nu i-ar fi putut acuza că s-au catapultat iar avionul, în cădere, a ucis alte persoane.
Însă ei au ales să îndepărteze pericolul de civili. Au ales să tragă cu putere de manşă încercând să mai smulgă câţiva metri de zbor peste casele oamenilor, decât să tragă maneta de catapultare.
Şi mai eroic mi se pare că AMBII piloţi au gândit şi au acţionat la fel. Dacă unul dintre ei ar fi cedat şi ar fi declanşat catapultarea, sistemul l-ar fi aruncat afară din avion şi pe celălalt... şi ar fi fost carnagiu la sol.
Imaginaţi-vă doi oameni care au de ales între moartea lor certă şi posibila moarte a unor necunoscuţi.
Şi spun "posibila" pentru că se putea întâmpla ca în acele case pe care le-au evitat cei doi eroi, să nu fie nimeni la acel moment.
Câţi dintre noi ar alege moartea în locul riscului de a muri un străin?
Câţi dintre noi ar refuza să atingă maneta de catapultare?
Sau, mai simplu, câţi dintre noi ar muri pentru altcineva?
Dacă România asta ar avea mai mulţi eroi, şi dacă am preţui eroii atunci când sunt în viaţă, nu după ce mor, poate, poate am mai avea o şansă.
Din păcate, aşa cum bănuiam, despre aceşti eroi nu se va mai vorbi nimic. Poate în ziua înmormântării vor vi 10 secunde la jurnalele de ştiri, după care se va lăsa uitarea şi peste ei, aşa cum ştie poporul român să-şi uite eroii, sfinţii şi, în general istoria.
Cei care mă cunosc ştiu că nu sunt un om uşor impresionabil, însă mărturisesc că mi-au dat lacrimile văzând ştirea postată mai sus şi închipuindu-mi urieşeasca sfâşiere a sufletului soţiei care îşi vede soţul murind şi a soţului care, în ultima secundă, îşi dă seama că, poate, nu îşi sărutase copilul sau soţia în acea dimineaţă.
Şi totuşi trage nebuneşte de manşă, pentru a nu risca să moară nişte străini, nişte necunoscuţi...
Dacă ne-am uita adânc în sufletul nostru, faţă în faţă doar cu noi înşine, ne vom da seama ce eroism incredibil a putut sălăşlui în inimile acelor piloţi.
Aş vrea să citiţi poezia lui George Coşbuc al cărei vers l-am ales ca titlu şi să vă gândiţi de ce România nu îşi mai cinsteşte eroii.
Dumnezeu să ne ierte pentru că nu ştim să-i preţuim.

luni, 1 noiembrie 2010

Aritmetica pentru cretini

Acum câteva luni, guvernul a tăiat salariile bugetarilor cu 25% bazându-şi măsura (din punctul meu de vedere, ilegal şi aberant), pe art. 53 din Constituţie, adică ăl' de se referea la calamităţi şi dezastre.
Lăsând la o parte că singura calamitate... dezastruoasă care s-a abătut asupra acestui popor este chiar ciuma portocalie, am văzut că, în ultimele zile, acompaniaţi, sau, mai bine zis dirijaţi de asasinii economici ai FMI, guvernanţii încep să vorbească de "creşteri salariale de până la 18% de la 01.01.2011.
Inclusiv ăla de ocupă ilegal scaunul de la Cotroceni vorbea în seara asta, la TVR 1, despre aceste "realizări" pe care o să le aibă clica lui în 2011.
Îmi permit să explic, pentru Băsescu şi ai lui, şi pentru toţi care mai pun botul la nesimţirea portocalie, cum stă treaba:
1. De la 01.01.2011 salariile bugetarilor TREBUIE să revină la nivelul de dinainte de tăiere. Altfel putem să ne căcăm pe ea de Constituţie, nu că acum ar mirosi a micşunele.
2. FMI-ul poate să se dea cu curul de pământ, deoarece, în cazul în care nu se revine la salariul iniţial, toţi bugetarii pot da statul în judecată cu şanse de câştig 100%, dacă nu în România, atunci la CEDO.
3. Mai aud unii idioţi care spun că, dacă salariile nu vor creşte cu 25%, vor face şi vor drege pe dracu' să-i pieptene.
Greşit!
Salariile trebuie să crească cu 33,3% faţă de nivelul actual, pentru a se recupera pierderea.
Pentru Băsescu şi ai lui, iată demonstraţia: în momentul actual salariile sunt la 75% faţă de cum erau. Dacă se măresc cu 25% din cât sunt, rezultă că se măresc cu 25% din 75%, adică 18,75% din ceea ce era iniţial. De aceea salariile actuale trebuie mărite cu 33,3% pentru că o treime din 75% înseamnă 25%.
Şi dacă Băsescu şi ai lui tot nu au înţeles, să presupunem că un om avea 800 de lei salariu. I-a fost furat  de către Guvern 25% din el, adică 200 de lei, omul rămânând cu 600 de lei. Chiar şi în cazul unei "măriri" cu 25% la nivelul actual, omul va "câştiga" 1/4 din 600, adică 150 de lei.
S-a înţeles, măi capete de gâscă?
Dar, probabil, FMI le va impune tolomacilor care ne conduc să încalce încă o dată Constituţia, iar cretinii noştrii se vor supune de dragul "acordului de siguranţă" pe care vor să îl semneze iar şi să mai ia niscaiva bănuţui (vreo 5 miliarde).
Probabil că madama care îl "mână în luptă" pe Băsescu e nesătulă rău de mai vrea încă un acord cu FMI ca să se satisfacă, pentru că vrăjeala cu "centura de siguranţă" am mai auzit-o odată, iar banii au dispărut atât de repede şi "profesionist" că nici dracu nu îi mai găseşte.
Probabil, după semnarea noului acord, Băsescu va mai inventa o criză, va lua banii şi "se va retrage în vastele apartamente" de la Cotroceni cu femeia visurilor sale... Maria.
Că de ea era vorba.