Câinele moare de drum lung...

Un distins utilizator de computer şi Internet găseşte de cuviinţă, de vreo două zile, să îmi "recenzeze" o postare, mai exact postarea în care comentam atitudinea Băsescului la conferinţa de presă organizată tot de el.

Ca orice om de bună credinţă, stimatul utilizator s-a simţit dator să îmi amintească de datoria pe care fiecare român o are faţă de ţară şi chiar mi-a dat câteva subiecte "fierbinţi" despre care ar trebui să scriu.

Cred că ilustrul internaut mă cunoaşte, poate chiar personal, pentru că "bagă detalii" la intimidare, provocându-mă cu formulări de grădiniţă - grupa scutece: "Scrie despre AIA, să vedem, ai curaj?".

Din păcate pentru domnia sa "o arde" anonim, aşa că îi şterg comentariile imediat.

Dacă tot vrea să mă înjure cineva, măcar să arate că are sânge în instalaţie.

Eu sunt pe acest blog cu numele meu de fiecare zi şi cu poza reprezentând propria-mi moacă.

Şi deoarece pagina asta E A MEA, îmi permit să cer măcar identitatea celor care mă înjură.

Dragă domnule/doamnă!

1. Dacă nu vă place ce scriu, e simplu: NU MAI INTRAŢI PE PAGINĂ. Nu am eu mulţi vizitatori, dar de dumneavoastră, sigur, mă pot lipsi.

2. Nu e treaba dumneavoastră că eu am ales să îmi fac blog. La fel ca şi această pagină, TIMPUL în care fac postările ÎMI APARŢINE, aşa că fac ce vreau cu el.

3. Dacă dumneavoastră consideraţi că există subiecte mai interesante decât ceea ce scriu eu, puteţi să vă faceţi un blog "pe persoană fizică" şi să scrieţi ce doriţi, despre ce doriţi, despre cine doriţi şi CUM DORIŢI.

E simplu.

M-a amuzat încercarea dumneavoastră de "provocare".

Mai ales că vine din parte unei persoane care "se semnează anonim".

Ca să îmi ceri mie curaj, trebuie să dovedeşti că posezi această calitate.

Cu stimă.

Ciudat Băsesc!

Urmărind ultimele apariţii publice ale celui care ocupă funcţia de preşedinte al României, am realizat, la un moment dat, că este foarte posibil ca această ţară să fie condusă de o persoană cu probleme psihice grave.

Clipul de mai sus începe cu o greşeală amuzantă a "ălei mici", EBA, în Parlamentul European unde a trimis-o tac-su.

Nimic spectaculos, până când, la bilanţul Ministerului ADMINISTRAŢIEI şi Internelor, tăticul comite aceeaşi greşeală în mod repetat, chiar dacă, la un moment dat, îşi dă seama şi se corectează.

Aceste greşeli "amuzante" pot ascunde însă unele probleme medicale legate de vorbire sau citit cum ar fi ALALIA sau DISLEXIA deşi, în caz afirmativ, ar fi, probabil, primul caz din istoria medicală când astfel de probleme s-ar manifesta la membrii aceleiaşi familii.

Am alcătuit clipul în aşa fel încât să se treacă de la o parte care poate fi considerată o coincidenţă interesantă, poate, printr-un pasaj hilar cu un "Cristian Ţopescu" PDL-ist căruia parcă îi curge sânge din nas şi vorbeşte de parcă l-a călcat cineva pe biluţele din dotare, şi să ajungem la parte care mie mi se pare importantă.

Este vorva despre comportamentul celui care ocupă funcţia de preşedinte al României - Traian Băsescu.

În conferinţa de presă organizată astăzi, 24.02.2011, Traian băsescu a avut două "ieşiri" care, pe mine, m-au pus pe gânduri.

Ambele reacţii au fost la întrebări ale jurnalistei Corina Drăgotescu.

Prima se referea la o chestiune de logică elementară: dacă salariile scad, atunci tot mai mulţi români vor pleca să muncească în străinătate. Dacă pleacă, cine mai munceşte în România ca să producă pentru a plăti pensiile.

Băsescu, care la început glumea cu jurnalista,  s-a "flambat" imediat şi mai-mai că nu a trimis-o la dracu', spumegând că "noul Cod al Muncii va creea mai multe locuri de muncă".

(Urmează o duducă de labeunu care întreabă "care ar fi principalele beneficii a românilor" odată cu aderarea la euro, pe care am inclus-o în clip doar ca să o fac de râs.)

Corina Drăgotescu nu se lasă, mai stă odată la coada de ziarişti ca să îi mai adreseze prezidentului încă o întrebare.

Ăsta iar glumeşte cu ea, ba la un moment dat pare chiar curtenitor şi berbant, subliniind că îi face favoarea de a-i permite să îi adreseze două întrebări doar pentru că este femeie, după care...

Drăgoteasca îl întreabă "dacă profilul actualului premier corespunde nevoilor actuale şi viitoare ale României". Asta în contextul în care cică urmează nişte chestii pentru UE care l-ar solicita serios chiar şi pe cel mai al dracu' economist, iar Boc e, sanchi, jurist.

Eeeee!

Şi acum începe circul...

Necunoscând bine limba română, Băsescu are impresia, probabil, că jurnalista s-a referit la profilul fizic al lui Boc, care, bineînţeles, nu corespunde în totalitate nici unei fiinţe umane, darămite unui prim-ministru, şi începe să o porcăiască mai dihai decât prima dată.

Expresia de pe faţa Corinei Drăgotescu în timp ce Băsescul făcea spume la gură e mai expresivă decât miliarde de volume.

În acel moment jurnalista PUNEA DIAGNOSTICE.

Diagnostice care se pot intui destul de bine având în vedere lipsa unui fir logic în discursurile Băsescului, şi evidenta sa instabilitate emoţională.

Şi nu pot să nu mă gândesc la faptul că acest om conduce România cu mână de fier, că ne hotărăşte soarta tuturor şi, chiar admiţând că "simptomele" arătate nu sunt reale, un om care trece de la zâmbet şi glumă la ţipete şi spume la gură, numai sănătos la tărtăcuţă nu e.

Ţară de rahat, mafioţi de rahat

Suntem un popor atât de înapoiat din punct de vedere mental (marea majoritate) încât nimic nu ne iese aşa cum ar trebui.

Nici măcar mafioţii.

Iau exemplu pe mult-mediatizatul în aceste zile "Bercea Mondialu'".

Un analfabet semiretard care a făcut foarte mulţi bani mizând pe frica celorlalţi şi şi-a tras naşi beton care să îl scape de pârnaie şi care să le arate la duşmanii lui cine e jupân în târg.

Vă imaginaţi cam cât de inteligent e personajul dacă, după ce s-a făcut cumătru cu Stolojan, cu Băsescul, cu procurori şi judecători şi alţii de nici dracu' nu îi mai ştie, se duce într-o cârciumă, îl ia pe unul de gât (culmea, pe nepotu-său) şi bagă cuţitul în el.

Bă, dobitocule! Păi aşa ai văzut tu, mă, că faceră mafioţii ăia adevăraţii la televizor?

Pentru că pun pariu pe orice că imbecilii de teapa ăstuia văd seria "Naşul" măcar o dată pe săptămână, nu pentru frumuseţea filmului, ci pentru a-l copia pe Marlon Brando pe care sunt sigur că îl consideră mafiot d-adevăratelea.

Deci, chiar şi prin prisma mafiei locale, România mai are mult până să "fie la înălţime".

"Don"-ii mafioţi au, în general, o cultură bună, merg la operă, la teatru...

Bercea "preşedintilii ţâganilor" d-abia, d-abia silabiseşte.

Mafioţii adevăraţi, când sunt prinşi, îşi lasă familia şi afacerile în grija celui mai de încredere om din clan...

Bercea Mondialu' îşi trimite copiii la puşcărie în locul lui.

"Naşii" nu îşi murdăresc niciodată mâinile de sânge. Asta e treaba subordonaţilor de rangul 3-4...

Bercea dă cu cuţitul în nepotu-său de 17 ani.

............

La naiba cu ţara asta de rahat şi cu poporul ăsta de cretini!

Nici mafioţi nu ştim să facem.

Unde am pus poporul român?

Cam aşa cred că s-ar întreba Dumnezeu dacă, din întâmplare, ar arunca o privire spre România în zilele astea.

Şi întrebarea ar fi cât se poate de firească, deoarece, în afară de circul mediatic, de perdelele de fum aruncate de către politicieni, de lăturile împroşcate de toţi în toate părţile, din acest areal lipseşte elementul cheie care ar fi trebuit să "cureţe", să dea sens, să impună bun simţ.

Lipseşte POPORUL ROMÂN.

Am uneori senzaţia clară de pustiu, de "pământ pârjolit" în faţa unor invadatori necunoscuţi şi nevăzuţi.

Am senzaţia că poporul ăsta şi-a luat bocceluţa şi a plecat din propria istorie, iar ultimul individ plecat a uitat să închidă apa, gazul şi lumina de s-a dus totul de râpă.

Văd zilnic pe străzi mii de oameni, indivizi solitari, parcă apatrizi într-un "no men's land" al unui război cu ei înşişi.

Însă foarte rar se întâmplă să văd doi "concetăţeni", doi oameni aparţinând poporului român nu numai natal, ci şi ca filon de gândire, ca ataşament faţă de valori, ca "vână".

Poporul român s-a atomizat. Nici măcar familiile nu mai sunt "celula de bază a societăţii", de vreme ce la rădăcina ei se pun acum interesele materiale şi nu compatibilitatea şi ataşamentul între parteneri.

Nu ştiu de ce Dumnezeu ne-a "condamnat" la toate astea dar sper să fi avut dreptate un uncheş care, acum câţiva ani, auzindu-mă cum comentam neajunsurile cu nişte prieteni, ne-a zis: "Mă, taică! Dumnezeu mai întâi îi încearcă pe ăia cu care vrea să facă treabă."

Pentru că dacă bătrânelul nu a avut dreptate, în timpul vieţii noastre poporul român va ieşi din cărţile de istorie cu un şut în cur, trăgând după el blestemul suprem al existenţei sale noncombative - Balada Mioriţa.

Şi totuşi, politica e curva rău

Când am văzut primul clip postat mai sus, am izbucnit în râs. Mi-am zis: "Frate! Nici în filmele porno nu mai poţi avea încredere."

Însă într-o fracţiune de secundă mi-am dat seama că filmuleţul cu pricina nu e deloc amuzant.

Nu e amuzant pentru că ni se întâmplă nouă.

"Efectele speciale" sunt atât de... cotidiene, încât e imposibil să nu te păcălească la un moment dat, dacă nu eşti tot timpul "tu cu tine singur".

Apoi m-am gândit la discursul prezidentului şi mi-am dat seama că se aseamănă până la identitate, atât ca idee cât şi ca acţiune corelată, cu primul clip.

Adică toată mascarada asta penibilă din vămi, cu mascaţi, DNA, elicoptere şi toată recuzita, nu  reprezintă decât o vrăjeală jalnică menită să îi ameţească pe cretinii care se uită la filme porno şi gândesc: "Mamă! Ce o rupe p-aia...!"

Cele două situaţii au, din punctul meu de vedere, acelaşi "target": frecangii cu creierul cât un bob de piper.

Pentru ei, Băsescul e un fel de "cavaler al dreptăţii", care "vindecă ţara de cangrena din vămi".

Orice om care nu poartă scăfârlie doar pentru a-şi apăra gâtul de ploaie îşi dă seama că cel care pozează în "eradicatorul corupţiei din vămi" se lua de piept cu Europa acum o lună că "noi avem frontierele sigure, ne-am îndeplinit toate îndatoririle iar ei nu vor să ne primească în Schengen".

Când treaba cu schengeneala a devenit SIGUR NU, brusc vămile nu au mai fost acele "bastioane de apărare unde românii stau de pază la fruntariile europii", ci s-au transformat brusc în "bube pline de puroiul corupţiei".

De ce?

Pentru că Băsescul face ce ştie el mai bine: bagă evazive.

În cazul de faţă, peste aproximativ o lună de zile ar fi trebuit să iasă public şi să motiveze de ce mama dracului cetăţeanul român nu poate să meargă să muncească unde vrea muşchii lui fără să fie căutat şi verificat şi paraavizat.

Cum nu îl duce capul, Băsescul a apelat la "casa de film" DNA pentru a-i furniza niscaiva efecte speciale ca să abată atenţia publicului. Iar dacă printre "efecte" se strecoară şi rezolvarea problemei din PDL, unde Nuţica are mari dureri de cap de când Blaga a declarat că "se bagă" la şefia partidului, cu atât mai bine.

Şi nu a fost prea rău filmul DNA-ului. De acţiune, aşa, cu recuzită mişto, cu figuranţi, cu mister (le dă mandate, nu le dă mandate...).

Bunuţ film!

Ceea ce mă deranjază pe mine e bugetul. Adicătelea, toate efectele speciale comandate de Băsesc pentru a-şi masca incompetenţa şi ticăloşia au costat cam mult: maşini, oameni, arme, elicoptere...

Cam mult.

Şi e din banii mei, pentru că eu plătesc taxe.

Şi eu nu vreau ca din banii mei să "scoată" Băsescul filme de prostit pe proşti.

Dacă i-ar fi luat pe vameşii corupţi şi ar fi adus pe Corado Catani... mai ziceam.

Dar pun pariu pe orice că în maxim o săptămână vămile alea "depopulate" cu mascaţi vor fi "dotate" cu unele dintre cele mai mari puşlamale, singura diferenţă fiind culoarea, de data asta integral portocalie, şi o mai bună cunoaştere a tablei împărţirii şi a legii lui OM (Ohm): "Eşti om cu mine, sunt om cu tine".

Şi totuşi, parcă filmele pormo sunt mai realiste...

Vămile ca o tablă de şah. Cine e Kasparov?

Am văzut zilele astea "campania de curăţare a vămilor" iniţiată de DNA.
Zeci, sute de oameni luaţi şi aduşi la Bucureşti, mascaţi, elicoptere, presă, avocaţi, procurori...
Un circ teribil.
Şi spun circ pentru că nu am auzit vorbindu-se decât despre "pulime". Nu am văzut "rechini" propuşi pentru "colivie", ci numai plevuşcă.
Cine crede că un agent vamal sau un subofiţer de la poliţia de frontieră lua singur şpaga, ori e cretin ori e cretin.
Aşa cum mai declară câte unul (ca şi cum cineva cu cel puţin un neuron funcţional ar avea nevoie de lămuriri în faţa evidenţei), banul gros pleca la Bucureşti, la "protectorii" din ministere, autorităţi centrale, miniştrii...
E şi normal.
Cei care "lucrau cu cetăţeanul" trebuiau să se asigure că au "spatele" protejat şi că, dacă se ţin serios de treabă, nimeni nu îi poate atinge.
Aşa că protecţia se cumpăra "din om în om" urcând treptele ierarhiei în stat.
Şi întotdeauna, la cei care luau efectiv şpaga în vămi rămânea cel mai puţin.
Şi spun asta pe baza unui calcul matematic simplu:
S-a tot vorbit de găleţi de bani, de zeci de mii de lei pe tură... Să presupunem că un lucrător dintr-un punct de trecere al frontierei lucra 12/24-12/48 şi pe fiecare tură făcea 200 de euro, pe care îi ţinea numai pentru el. La 3 ture pe săptămâna, asta înseamnă 600 de euro, înmulţit cu patru săptămâni înseamnă 2400 de euro pe lună, adică aproape 30.000 de euro pe an.
Atunci de ce a dat şefa unei vămi 130.000 de euro pe 6 luni? Pentru că, matematic, nu şi i-ar fi recuperat niciodată.
Probabil era o psihopată cu mania de a fi şefă, sau ceva.
Sau poate ştia că 130.000 de euro reprezintă o sumă "abordabilă" pentru şeful unei vămi mici.
Şi atunci, cât "mergea darul" la vămile mari: Siret, Stamora, Constanţa, Giurgiu,...
Pentru că, dacă vameşii şi poliţiştii de frontieră "de pe teren" au vile şi maşini de lux, nici pe şeful vămilor, pe şeful ANAF sau pe ministrul de finanţe sau de interne, sau de ce nu, pe Băsesc, nu îi ştie lumea ca locatari cu chirie într-o garsonieră confort III în Ferentari, cu baie la comun.
Ba chiar îmi amintesc faptul că până şi multlăudatul FMI ne-a transmis acum un an că, din 10 tiruri cu produse petroliere care intră în România, doar UNUL e fiscalizat.
A! Dar aia era cu petrol, ăştia sunt cu ţigări.
De parcă marea contrabandă cu... orice, se face cu portbagajul la Dacie.
Nici măcar traficanţii de cocaină din SUA, dacă se respectă, nu mai folosesc cărăuşi de 2-3 kg. Ori intră cu vaporul sau cu avionul, ori nu mai intră.
Şi că veni vorba de vapor...
La Constanţa nu e vamă?
Sau acolo "face nea Mircea un simultan" şi nu trebuie deranjat?
Din punctul meu de vedere, orice "drum al şpăgii" se opreşte, inevitabil, la Cotroceni. Şi nu că aş avea eu ceva cu Ochilă, dar, atâta timp cât el este cel care controlează prin persoane interpuse, procurorii, serviciile de informaţii, justiţia, internele, finanţele, economia, transporturile... vrea să mă convingă că a aflat alaltăieri despre vămi?
Din schema "tablei de şah a vămilor" lipseşte cineva, pentru că piesele nu se pot mişca atât de eficient de capul lor. Din schemă lipseşte cel care gândeşte 5 mutări înainte şi COLECTEAZĂ roadele muncii micuţelor piese.
Lipseşte ŞAHISTUL.
Oare Băsescul ştie şah?

Soğuk suyla Bok

Nu încetez a mă minuna de cantitatea uriaşă de penibil pe care este în stare să o suporte Boc, venind de fiecare dată la o zi după stăpână-su şi repetând imbecil aceleaşi inepţii.

Cel puţin Băsescul poate fi creditat cu "drepturile de autor" ale cretinismelor.

Nici nu mai am stomac să comentez cele spuse de el.

Vom face..., vom analiza..., vom realiza..., vom da...

Eternul viitor etern irealizabil.

Ceea ce mă îngrijorează e că năpârcile astea portocalii mai au încă destui susţinători (plătiţi sau nu).

Esenţa este că ei vorbesc iar noi încercăm să supravieţuim.

Restul...

Aşa cum am spus în titlu, în limba turcă, e BOC (rahat) CU APĂ RECE.

Propaganda democraţiei

Oare câţi au înţeles aceste vorbe?

Oare câţi le înţeleg?

Esenţa democraţiei ne-a fost explicată acum 21 de ani prin vorbe simple, fără înflorituri, fără expresii savante...

Ni s-a explicat că, ÎN DEMOCRAŢIE, omul, individul, este "centrul universului" şi că TOATE instituţiile TREBUIE să lucreze pentru el. Ni s-a explicat că individul este cel care creează instituţii şi este "stăpânul" lor. Ni s-a explicat că individul nu datorează statului decât respect, însă statul datorează individului însăşi existenţa sa.

Ce am înţeles noi?

Încă privim reprezentanţii autorităţilor ca pe nişte stăpâni. Încă ne e frică de instituţiile statului. Încă mai considerăm statul ca fiind entitatea care ne tolerează existenţa. Încă ne mai ploconim cu căciula în mână pe la uşile autorităţilor, mulţumind slugarnic oricărui funcţionar care pare a ne băga în seamă.

Ni s-a explicat că, ÎN DEMOCRAŢIE, părerea UNUI SINGUR INDIVID CONTEAZĂ, că nemulţumirea unui cetăţean trebuie să nu lase autorităţile să doarmă, că durerea unui singur om înseamnă că sistemul e greşit undeva. De aceea, ÎN DEMOCRAŢIE, votul este indivitual. Pentru că părerea fiecăruia contează. Pentru că fiecare cetăţean are dreptul SFÂNT de a merge în faţa oricărui slujbaş al statului şi a-i cere socoteală. Iar statul trebuie să îi răspundă ÎNTR-UN MOD SATISFĂCĂTOR. Pentru că INDIVIDUL contează, nu gloata.

Ce am înţeles noi?

Că zeci de mii de oameni nemulţumiţi adunaţi în stradă nu înseamnă nimic. Că oricine ajunge într-un post de conducere într-o instituţie a statului, capătă automat drept de viaţă şi de moarte asupra tuturor. Că sistemul, statul, nu poate fi şi nu trebuie schimbat, şi dacă nu ne convine să plecăm din ţară. Că cei care ne conduc sunt "mulţi" iar noi, poporul, suntem "singuri".

Ni s-a explicat că "piatra filozofală" a DEMOCRAŢIEI o constituie LIBERTATEA DE OPINIE ŞI DE EXPRIMARE. Că NIMIC nu contează mai mult decât dreptul sfânt al fiecărui om de a avea propriile păreri pe care să le exprime în mod liber. Ni s-a explicat că pluralitatea de idei, de opinii, antagonismele intelectelor reprezintă "alfa şi omega" conceptului de democraţie. Ni s-a explicat faptul că aderarea necondiţionată a tuturor oamenilor la o idee, chiar dacă ideea ne aparţine nouă, trebuie să ne alarmeze.

"Lupta până la ultima picătură de sânge pentru ca altul să aibă dreptul de a nu fi de acord cu mine" înseamnă respingerea ideii de dictatură chiar şi atunci când în centrul "universului dictatorial" se află propria persoană.

"Sângele" nu se varsă pentru ideea mea, ci pentru ca ideea mea să poată fi combătută, pusă la îndoială, analizată şi în final chiar respinsă. Ideea trebuie supusă dubiului şi gândită înainte de a exista, chiar respinsă sau infirmată.

Ce am înţeles noi?

Că ideile unui singur om sunt universal valabile iar celelalte nu contează.

Că a gândi este o activitate periculoasă, iar a spune ceea ce gândeşti echivalează cu sinuciderea.

Că "avem dreptul să nu spunem nimic" în faţa autorităţilor.

Că toată lumea trebuie să  fie de acord cu "zeul suprem".

Că cei care gândesc şi îşi exprimă părerile sunt, în cel mai bun caz nebuni, dacă nu infractori periculoşi.

Că miliarde de idei ale unui popor nu valorează nici doi bani faţă de ideea fixă şi unică de mărire şi putere a unui scelerat.

Că NOI TOŢI suntem vite pe proprietatea unora.

Că nu ne plac dictatorii, dar nu facem nimic să îi înlăturăm şi, dacă s-ar putea, am fi chiar noi dictatori.

Eu am început să înţeleg cuvintele lui Ion Raţiu.