Am văzut acum câteva minute emisiunea în care jurnalistul Victor Ciutacu l-a avut ca invitat pe marele actor Dorel Vişan.
SUPERB ŞI INCREDIBIL.
Maestrul Dorel Vişan a fost de o profunzime a ideilor şi de o claritate a discursului cum rar mi-a fost dat să aud în ultima vreme în spaţiul public.
Însă o replică a domniei sale m-a lăsat, efectiv, cu gura căscată deoarece, aplicată fiecărui om, ne-ar reda şansa la umanitate. Era vorba despre televiziuniea publică, TVR, iar maestrul a spus că:
"Televiziunea publică nu ar trebui să concureze cu televiziunile private, ci să concureze cu VALOAREA."
Repet! Fraza asta m-a blocat pentru un moment.
Oau!
Din punctul meu de vedere, dacă mai mulţi dintre noi am gândi pe aceste coordonate, toate problemele s-ar rezolva de la sine. Pentru că nu "competiţia" cu vecinul de palier, cu colegul de birou sau cu o firmă rivală ne face să evoluăm cu adevărat. Adevărata competiţie, evoluţie şi suprema provocare este să concurăm cu VALOAREA. Să încercăm mereu să ne depăşim condiţia. Să fim azi mai buni ca ieri şi mâine mai buni ca azi.
Înţelepciunea asta simplă aproape până la evidenţă, directă, aplicabilă erga omnes şi incredibil de adevărată ca o lege a universului mi-a deschis ochii într-un sens necunoscut mie până acum, sau, cel puţin, neconştientizat la adevărata dimensiune.
De cele mai multe ori căutăm adevăruri şi răspunsuri la întrebările noastre în cele mai bizare locuri. Căutăm la prieteni, la cunoscuţi, în cărţi sau pe internet,... oriunde, numai în noi nu.
Asemeni lui Santiago, personajul romanului "Alchimistul" al lui Paolo Coelho, suntem mult mai tentaţi să căutăm comori în lumea largă decât în ceea ce, de la bun început, avem cu noi - propriul suflet.
Ne aruncăm în lupte absurde împotriva a sumedenii de adversari reali sau imaginari, dar nu ne dăm seama că singurul şi cel mai mare duşman al nostru suntem noi înşine, singura şi suprema ţintă de atins - VALOAREA.
Cât de simplu devine totul dacă poţi să asculţi, ştii să asculţi şi ai pe cine să asculţi ca să îţi limpezească privirile.
Mulţumesc, maestre Dorel Vişan.
