Cât om mă socot, duc pe frunte toţi spinii,
Şi crucea mi-o port, ca şi când aş zbura,
Căci omul e om cât mai are opinii,
Aceasta-i opinia mea.

Adrian Păunescu

vineri, 28 decembrie 2012

Amendați imbecilii!!!

A venit iarna și zăpada.
Se observă cu ochiul liber că ”iarna nu-i ca vara”. Zăpadă, viscol, ghețuș...
Spre deosebire de alți ani, autoritățile din urbea mea natală s-au mișcat bine cu deszăpezirea. Las', că nici nu a fost prăpăd, dar angajații primăriei s-au mișcat ”tango” astfel încât s-a putut circula decent prin oraș chiar și pe timpul viscolului.
Bine...! Pe străzile principale, că printre blocuri îți rupi oasele sau mașina, după caz, dar aici e vorba și de șoriciul (că e de sezon) unora dintre concetățeni, care fug de lopata pentru zăpadă mai dihai ca dracul de tămâie.
Am observat totuși că această... specie de viețuitoare, să-i spunem ”boul lopătar”, care este, se pare, alergică la lopată în timpul sau imediat după ninsoare, dezvoltă o mare atracție față de ustensila cu pricina la câteva zile după ce primăria a curățat șoselele. Se pare, după unele studii, că această atracție este declanșată de bucuria șoferilor care circulă normal.
Și atunci, aceste creaturi, care până mai deunăzi stăteau cu băsănăul lipit de fotoliu și se uitau la știri cu viscol sorbind licori bahice prelucrate termic și aditivate cu zahăr și mirodenii, aceste creaturi se atașează de lopată și încep un proces de uniformizare a peisajului, împrăștiind pe șosea zăpada adunată prin curțile proprii, pe spațiul verde de la bloc sau pe locul de parcare.
Aceste activități au ca motivație ”s-o toace mașinilii și p-asta, ca să să topească mai repede” și se desfășoară mai ales la ceas de seară, explicația fiind că aceste creaturi sunt mai timide de felul lor, le este frică să nu fie văzute și amendate de către autorități sau, pur și simplu, bivolul vrea ”să-și facă poftă de somn”.
E inutil să mai spun că zăpada astfel împrăștiată pe carosabil, beneficiind de traficul redus și de gerul din timpul nopții, se transformă rapid în gheață, astfel că orice om care, dimineața, folosește autoturismul pentru a se deplasa din punctul A în punctul B, va avea de înfruntat porțiuni de polei apărute ca prin minune acolo unde se dăduse cu material antiderapant și bulgări de gheață de toate formele și mărimile acolo unde era asfalt neted.
Bineînțeles că, la ora aceea, ”boul lopătar” doarme dus, cu sentimentul datoriei împlinite.
Asta se întâmplă cu regularitate, pe aproape fiecare stradă din urbea mea natală.
De ce nimeni nu-i amendează pe ”boii lopătari”?
E un mister la fel de mare ca și existența acestei specii.

joi, 20 decembrie 2012

Scrisoare deschisă către domnul Victor-Viorel Ponta

Stimate domn,

Sunt un cetățean al României care a votat, la alegerile parlamentare din 09.12.2012, candidații USL.
Întâmplător, în colegiul unde domiciliez atât candidatul pentru Camera Deputaților cât și cel pentru Senat făceau parte din PSD.
Vreau să vă spun de la bun început că nu am votat USL din convingere politică.
Nici ”proiectele” candidaților și nici promisiunile de asfaltare a străzilor nu constituie un motiv.
Nu am votat USL nici măcar cu speranța creșterii nivelului de trai pentru mine și familia mea. Am destule ”experiențe anterioare” pentru a nu mă mai lăsa vrăjit de iluzia ”liderilor providențiali” și de a-mi da seama că, dacă vreau o viață mai bună, depinde doar de mine, iar cel mai bun lucru pe care îl poate face ”clasa politică” este să nu îmi facă rău. Bine, oricum, nu o să-mi facă.
Dar să revin la motivul votului pentru USL.
Am votat cu un singur gând, cu o singură speranță: RĂZBUNAREA.
Știu că ”ar trebui să fiu pătruns de spiritul Crăciunului, să fiu mai bun, mai iertător,...”. Nu dau doi bani pe clișeele astea.
Eu (sunt sigur că și alții, dar nu vreau să vorbesc decât în nume propriu), am votat USL cu dorința ca omul care mi-a făcut rău în ultimii ani să sufere.
Să fie umilit, batjocorit, scuipat, adus în pragul disperării și al nebuniei, așa cum am fost eu.
La momentul votului, USL părea singura formațiune capabilă de a realiza aceste deziderate.
Practic, prin votul meu, v-am angajat să mă răzbunați.
Din păcate aflu că ați încheiat, ”la drum de seară” o înțelegere cu persoana respectivă, un ”pact de neagresiune”, probabil pentru a fi sigur că veți fi desemnat prim-ministru.
Stimate domnule Ponta, țin să vă anunț că nu personajul cu pricina v-a așezat în funcția aceea, ci eu, mergând la vot și punând ștampila pe candidații dumneavoastră.
Față de mine aveți, dumneavoastră, a vă onora obligațiile ce decurg din contractul ”semnat” cu ștampila pe buletinul de vot.
Iar eu vă exonerez de toate obligațiile față de mine, cetățean, cu excepția uneia: VREAU CA CEL CARE ȘI-A BĂTUT JOC DE MINE, SĂ SUFERE.
Nu mă interesează, așa cum am auzit pe unii, ”o stare de normalitate și de liniște”.
Eu nu accept să fiu călcat în picioare ani întregi pentru ca, în momentul în care devin, prin reprezentanții mei, puternic și capabil de ripostă, să mi se bage pe gât ”normalitatea și liniștea”.
Vreau răzbunare, oricât ar costa și oricare ar fi riscurile.
În rest...
Nu mă aștept nici la autostrăzi, nici la locuri de muncă, nici la spitale, nici la școli...
Nu spun că nu aș vrea, spun doar că sunt cam bătrân ca să mai cred în basme.
Însă la răzbunare nu renunț.
Iar dumneavoastră, domnule Ponta, sunteți obligat să înfăptuiți această răzbunare în numele meu.
Cu stimă,

Cpt. (r) Mihai Enescu,
Giurgiu,
20.12.2012

duminică, 9 decembrie 2012

Vot cu dinții scrâșniți

Am fost astăzi la vot.
Am fost până în prânz, deși afară ploua și bătea vântul.
Nu am votat cu cineva anume. Nu îmi fac iluzii că X e mai breaz ca Y, deși nu sunt nici adeptul teoriei că toți sunt la fel.
Nu cred că vreun politician va pune, vreodată, interesul meu în top 10 al priorităților sale.
Am votat negativ.
Am votat împotriva unui om care, pentru mine, reprezintă tot ce poate fi mai rău.
Partidele - niște vorbe. Candidații - niște marionete.
Pe mine m-a trimis la vot o obligație și un  sentiment. Obligația de a face tot ce îmi stă în putință, astfel încât copiii mei să nu treacă prin ce am trecut eu și sentimentul de ură față de  un om și de un sistem.
Am văzut că datele oficiale de la ora 16 arătau că la nivel național procentul de participare la vot este undeva peste 36%.
Probabil la final va fi undeva la 40-42%, ceea ce e foarte bine.
Înseamnă că nu sunt singurul pentru care ura este singurul sentiment autentic și durabil.
Aștept exit-poll-urile de diseară și rezultatele finale de mâine sau poimâine.
Pe urmă va începe balul...

luni, 3 decembrie 2012

Pe cine va desemna băsescul, premier?

Am mai asistat la o ieșire ”la rampă” a băsescului.
E clar că omul nu a înțeles și nu dă doi bani pe fișa postului pe care îl ocupă în mod fraudulos, drept pentru care face campanie electorală găștii pe care o patronează.
Atacurile la adresa USL-ului mă lasă rece. E problema lor.
Ce m-a făcut să ciulesc urechile a fost, ca de fiecare dată, afirmația că el, băsescul, nu va desemna premierul propus de USL (respectiv Ponta) oricare ar fi rezultatul votului. Chiar a încercat voalat să arate că are sprijin din afară pentru asta, spunând că ”UE nu mi-a cerut să respect rezultatul votului”. (Și eu care credeam că votul înseamnă democrație!!!)
Treaba aia cu Constituția și Legea 14/2003 a partidelor politice e vrăjeală. Nu are nici o legătură cu subiectul.
Un lucru care mă îngrijorează, însă, este faptul că am văzut foarte mulți analiști de mare valoare și oameni politici (evident USL) afirmând că băsescul ”nu poate” să nu-l numească pe Ponta premier pentru că riscă o nouă suspendare.
Siguranța acestor oameni extrem de bine pregătiți în domeniu mă îngrijorează pentru că par a nu înțelege ceea ce (cred eu) spune băsescul.
Toți pleacă de la ipoteza că, dacă nu o să fie Ponta desemnat premier, atunci obligatoriu e unul de la ARD.
Cred că ipoteza este falsă, prin urmare și raționamentul care se bazează pe ea este greșit.
Băsescul nu poate să numească premier de la ARD, mai ales în condițiile în care, dacă sondajele și starea de spirit a oamenilor se adeveresc, USL-ul obține undeva la 60% din voturi. Și nu poate nu pentru că dă doi bani pe legi, ci pentru că nu-l lasă stăpânii lui de la UE, stăpâni care au nevoie de liniște în România.
Însă Băsescul a spus că ”va desemna un premier care să încerce să facă o majoritate în Parlament”.
Asta, din punctul meu de vedere, poate însemna faptul că premierul desemnat va fi un ”tehnocrat independent”.
Băsescul va motiva nevoia unui astfel de premier invocând adâncirea crizei în Europa, nevoia de a avea stabilitate, interesul național, starea economiei și... orice tâmpenii îi vor trece prin scăfârlie.
În plus, ”tehnocratul independent” va avea o ”statură” publică impecabilă, o reputație de profesionist și poate chiar o aură de semizeu.
Eu personal îl văd pe Isărescu desemnat ca premier, dar mai sunt și alții care se potrivesc profilului Daniel Dăianu, Ionel Blănculescu, Klaus Iohannis etc).
În felul acesta, băsescul va putea să zbiere cât îl țin bojogii, atunci când premierul nu va putea face majoritatea în Parlament că: ”se urmăresc doar interese de partid și se vrea subordonarea instituțiilor”. de parcă el a făcut altceva!
Mai mult decât atât, nici motive de suspendare nu prea vor exista, deoarece marinarul va invoca ”interesul național” care cere un premier ”tehnocrat”.
Iar CCR veghează...!
Așa că eu nu aș dormi liniștit în locul USL-iștilor.
Poate că băsescul nu e foarte inteligent, dar el și gașca lui au furat destul de mulți bani de 8 ani încoace ca să-și permită să angajeze niște oameni care chiar știu să gândească.
Iar după 3 ”tehnocrați independenți” respinși, poate dizolva Parlamentul.
Îmi doresc să nu am dreptate.
M-am săturat de mizerii.

miercuri, 21 noiembrie 2012

”Cine dracu' vă credeți?”



Se numește Nigel Paul Farage și este politician britanic, liderul ”Pardidului Independenței Marii Britanii” (traducere relativă) după ce a făcut parte din Partidul Conservator din Marea Britanie și  membru al Parlamentului European.
De asemenea este unul dintre liderii ”euroscepticilor”.
În timp ce în România, băsescul și șleahta sa ne tot spun că ”nu e bine” să criticăm UE, că ”nu face bine la imagine” să îi contrazicem pe Baroso, Rompuy sau Merkel, că ”nu ne vor mai da bani” dacă încercăm să fim demni și să nu înghițim tot căcatul pe care ni-l livrează ”instituțiile europene și reprezentanții acestora”, acest om (din convingere, din rațiuni electorale..., nu mă interesează) îi înjură în față pe toți ”oficialii europeni” pe care băsescul&co îi pupă în cur.
Înseamnă că Farage face rău Marii Britanii? Că ”îi strică imagine în Europa”?
Sau chiriașul de la Cotroceni și complicii săi sunt o adunătură de slugi slinoase care execută ordinele venite de aiurea pentru a se menține la ciolan?
Știu...! ”România nu se compară cu Marea Britanie”.
E veșnica motivare a celor fericiți să aibă capul plecat și orificiile bine lubrifiate, așa..., poate ”se servește” cineva.

Președintele lor se laudă cu morții și răniții noștri

Intenționam să scriu despre grandomania patologică a băsescului care ”s-a zugrăvit” la Ministerul Apărării în chip de boier în alaiul lui Mihai Viteazul și ”și-a scris” numele pe clopotul Bisericii Cotroceni, întru iertarea păcatelor și nemurirea sufletului.
Ar fi fost, nu-i așa, o analiză a unui individ ”deranjat” care se crede personaj istoric și căruia îi place să își vadă moaca pe ziduri și numele peste tot, putându-se concluziona că, la un moment dat, vom vedea respectivul cetățean trăgând un șoșon prin curtea unei instituții specializate.
Însă, dacă dileala poate fi amuzantă, ticăloșia e grețoasă și revoltătoare.
Astăzi, de la pupitrul pe care și-a scris ”Președintele României” ca să nu-l confunde lumea cu un uzurpator, băsescul a mai emis o enormitate.
Vorbind cu ocazia împlinirii a 10 ani de la invitarea României să adere la NATO, chiriașul de la Cotroceni a spus:
Comportamentul României ne-a făcut să fim solidari cu misiunile NATO încă înainte de invitația de a adera.
Avem la aceasta oră, urmare a solidarității cu NATO și determinării noastre de a lupta pentru democrație, 23 de militari căzuți la datorie în teatrele de operații și 131 răniți. Vă solicit să păstrăm un moment de reculegere.
Adică, dacă am înțeles eu bine, individul se dă mare cât de solidari suntem noi cu NATO (de fapt cu SUA) și cât de chitiți suntem pe democrație, aducând ”în sprijinul celor afirmate” argumentul militarilor morți și răniți în teatrele de operațiuni (nu de operații, că nu e apendicită).
Enunțul este cu atât mai sinistru cu cât același personaj își amintește în același discurs că, odată cu aderarea la NATO, România s-a angajat să aloce 2% din PIB ”apărării”, lucru care, bineînțeles, nu s-a întâmplat.
Cu alte cuvinte, băsescul știe că militarii români sunt slab dotați, prost plătiți, că tehnica de luptă este veche și depășită măcar din punct de vedere moral.
Faptul că el se laudă cu militarii morți și răniți, constatând că armata este subfinanțată de parcă, în ultimii 8 ani (adică 80% din perioada de când suntem în NATO), ar fi fost altcineva Președinte al României și comandant al forțelor armate (conform Constituției, art. 92), îmi provoacă greață și un sentiment de revoltă.
Cât de ticălos poate să fie un om pentru a-și face campanie electorală pe seama celor pe care chiar el, cu bună știință, i-a trimis la moarte?
Păi..., cam atât de ticălos!

vineri, 16 noiembrie 2012

Jurnalism ”mare” pe bacșișuri mici

De-abia a apucat băsescul să emită enormitatea cu ”nu contează votul, eu o să numesc premier conform interesului național”, că au și sărit sclaveții să-i motiveze inepția și să i-o ridice la rang de filozofie de viață.
Mai rău este că o fac foarte prost, ignorând nu numai legile și logica, dar și minimul bun simț.
Cine aude de România Liberă, ziar cu acoperire națională, poate crede că acolo există și un proces de selecție a cadrelor, mai ales a celor autorizați să ”producă editoriale”, adică păreri și analize asupra unor fapte.
Nici vorbă de așa ceva.
Am avut ghinionul să citesc astăzi un ”editorial” publicat în România Liberă care m-a făcut să îmi dau seama de adevărul uneia dintre ”Legile lui Murphy” care spune: ”Cantitatea de inteligență din lume este constantă. Populația crește vertiginos.”
Lăsând la o parte atacurile la adresa USL, care nu mă interesează, și elogiile aduse băsescului, ”justiției”, serviciilor de informații și altor ”instituții”, ca să mănâncă și gura lu' editorialistu' o șaorma, anumite remarce privitoare la interesul național, democrație, securiști și ”parteneri străini” m-au făcut să-mi dau seama că prostituția nu e doar cea mai veche meserie, ci e și cea mai practicată, în toate domeniile.
Titlul acestui text este: ”Băsescu TREBUIE SĂ SCHIMBE rezultatul alegerilor”.
Din titlu răzbate o rază de speranță: portocalii vor pierde sigur alegerile, cu toți unguenții și nemții lor, așa că singura speranță e băsescul.
Apoi ”autorul” ne dă o definiție care se vrea personală a ”interesului național”, spunând că: ”Interesul naţional constă în consolidarea instituţiilor statului de drept, continuarea integrării europene, întărirea şi extinderea parteneriatului strategic cu Statele Unite şi reluarea unei creşteri economice sustenabile.”
Teza este corectă, deși plagiată din cuvântările ”tovarășului”.
Cine n-ar vrea așa ceva?
Doar că această teză, repet, adevărată, este emisă pentru a justifica, un pic mai jos, de ce se poate căca băsescul pe votul românilor ca să numească ce premier vrea mușchii lui: ”Dacă în urma alegerilor din decembrie va rezulta o majoritate şi un premier care vor prezenta un pericol clar şi iminent de a scoate ţara de pe direcţia Vest - adică împotriva interesului naţional - atunci Băsescu nu numai că poate, dar are chiar datoria de a se opune unui astfel de deznodământ, chiar dacă acest lucru ar însemna să se opună rezultatului unui proces democratic. Când democraţia intră în conflict cu drepturile şi libertăţile individuale, cu egalitatea în faţa legii şi, deci, cu statul de drept, atunci democraţia eşuează de la funcţia ei fundamentală şi devine ilegitimă.”
Și aici începe să-și arate efectul Legea lui Murphy enunțată mai sus.
Ilustrul editorialist, cuprins de spasme pentru a-și pupa stăpânul, uită că ”interesul național” d-aia se cheamă ”național” pentru că e produsul națiunii. (Scuze pentru exprimarea de IQ=0, dar poate înțelege și el)
Adicătelea vine națiunea, votează și stabilește în mod democratic atât ”interesul național” cât și drepturile și libertățile pe care vrea să le considere ca fundamentale.
În momentul în care votul este ”schimbat” după geniul sau bunul plac al UNUI SINGUR OM sau al unui grup minoritar, interesul nu mai e ”național”, ci ”individual” sau ”de grup”.
Ilustrul editorialist consideră, probabil, că românii sunt extrem, extrem de cretini, și nu sunt în stare să aleagă în interesul lor, pe care oricum nu-l cunosc, fiind nevoie de un ”demiurg” care să-i aducă pe calea cea bună.
De asemenea, democrația nu poate fi subsumată statului de drept, acesta din urmă fiind chiar rezultatul, produsul democrației. Democrația poate ființa fără ”stat de drept” în accepțiunea modernă și avem ca exemple elocvente societățile așa-zis primitive (boșimani, băștinașii din Australia, inuiții) unde nu există legi, ci doar cutume, și unde deciziile importante se iau cu votul majorității ”sfatului bătrânilor” ca formă primitivă a parlamentarismului.
Însă statul de drept fără democrație este dictatură. Adică un stat care are legi, dar este controlat de un om sau de un grup minoritar care ”face” legi conform propriului interes.
I-aș aminti ilustrului editorialist faptul că, în Europa, democrația este atât de prețuită încât țări ca Austria, Ungaria, Olanda, au sau au avut în istoria recentă, guverne formate și/sau susținute de partide extremiste și nimeni nu s-a gândit să ”schimbe rezultatul alegerilor”, pentru că așa a fost voința cetățenilor.
Un alt fapt care m-a uimit a fost referirea clară la ”un levier european” care, folosit de băsesc, să fragmenteze USL în avantaj propriu.
Asta confirmă ceea ce spuneam mai deunăzi cu privire la faptul că băsescul pregătește o lovitură de stat în Decembrie, cu ajutor vârtos de la șefii săi din UE. (Și nu vorbesc de UE ca și concept, ci de niște oameni cu interese cât se poate de materiale)
Iar la final, pentru destindere, m-a amuzat smiorcăiala ilustrului cu privire la ”revenirea securiștilor ceaușiști” la putere.
Asta în condițiile în care băsescul, macoveia, unguentul și alți portocalii de seamă au condus rezistența anticomunistă din munți, sau ceva...
Articolul în cauză, de la prima până la ultima literă, eliminând atacurile la ”ăia” și osanalele la ”ăilalți”, constituie, în opinia mea, o instigare feroce la dictatură și la nesocotirea voinței populare exprimată prin vot, adicătelea democratic.
Una peste alta, sunt scârbit de cât de jos pot ajunge unii pentru a fi miluiți cu un cârnaț la câte o ”recepție”.

Faceți ceva cu câinii vagabonzi!!!

Câinii vagabonzi reprezintă un pericol.
Oricât ar încerca ”iubitorii de animale” să mă convingă de contrariu, rămân la părerea mea bazată pe nenumărate experiențe pe care le-am avut cu tot felul de haite din mai multe orașe ale țării.
Această problemă, după părerea mea, nu va fi rezolvată prea curând (poate niciodată), deoarece maidanezii constituie o sursă destul de substanțială de fonduri atât pentru primării cât și pentru ”organizațiile pentru protecția animalelor”. Și, atâta timp cât este imposibil să fie verificat numărul câinilor ”sterilizați” și ”deparazitați”, iar eutanasierea este interzisă, e pâine de mâncat.
Iar maidanezii vor continua să muște.
Primarul se ”spală pe mâini” justificându-se că el nu poate face nimic pentru că nu îi dă voie legea.
”Organizațiile pentru protecția animalelor”, cu denumiri care mai de care mai oligofrene, se agită pe mulți bani fără să facă absolut nimic în afară de a da de mâncare, din când în când, unor haite de câini vagabonzi și de a da ochii peste cap a leșin când vine vorba de strângerea lor de pe străzi.
Sincer să fiu, ”organizațiile” astea îmi provoacă o greață...
Se intitulează ”pentru protecția animalelor” dar au grijă doar de câini. Zimbrul, râsul, ursul, lupul, cocoșul de munte, acvila, țestoasa de Galapagos, balena albastră, tigrul siberian..., astea sunt plante, sau ceva, că nu am auzit pe nimeni din România făcând crize pentru ele.
A fost ceva tevatură cu caii de la Letea, dar s-a liniștit. Au cumpărat oamenii o fermă la preț de Trabant și le-a trecut de leșin.
Restrângând ”aria de cercetare”, constat că în frumoasa urbe denumită Giurgiu, unde îmi duc traiul zilnic, situația câinilor vagabonzi este dramatică. A încercat Primăria ceva..., au sărit ”organizațiile”... și cam atât.
Maidanezii sunt tot pe străzi, latră, fugăresc bicicliști și copii, urlă noaptea...
Plus că umplu trotuarele și spațiile verzi de fecale. Adică de căcat.
Nu mai poți să mergi pe trotuar, nu mai poți să-ți lași copilul să se joace în iarbă, că e plin de produsele secundare ale meselor copioase pe care maidanezii ”le-au servit” prin generozitatea ”organizațiilor”. Adică de căcat.
Dacă ”organizațiile” tot o ard așa..., civilizat, occidental, cum au văzut pe Discovery, de ce nu pun mâna să strângă dejecțiile câinilor pe care îi apără cu atâta patimă?
De ce trebuie să fac eu slalom printre căcați sau să fiu permanent cu ochii în patru ca fiică-mea de 2 ani să nu se murdărească?
Dacă suntem așa de ”civilizați în cap” încât să ”protejăm bietele suflete nevinovate” și pupăm câinii în bot, hai să și adunăm produsele mai puțin pupabile ale ”celor mai buni prieteni”.
Că, dacă un copil face pipi în boscheții de lângă blocul ”iubitorilor de animale”, am curaj să pun pariu că e alungat cu huiduieli. În schimb, când ieși din casă și tot trotuarul sau scara blocului sunt pline de fecale de câini, ”e și ei suflete”.
Eu unul m-am săturat!
Dom' Primar! Câinii vagabonzi sunt o problemă. Mușcă, sunt purtători de purici, căpușe, viruși, microbi, umplu orașul de fecale fiind un pericol pentru sănătatea populației.
Dacă sunteți primarul giurgiuvenilor și nu al ”organizațiilor” și al câinilor vagabonzi, rezolvați problema.
Iar dacă sar ”organizațiile”, mă ofer să vă dau o mână de ajutor.

joi, 15 noiembrie 2012

Ghetou

Străduțe-nguste, pline de noroi,
Cu guri neastupate de canale,
Un șanț din vremuri imemoriale
Ce-așteaptă și acum conducte noi,
Miros de mortăciune și fecale
Și blocuri ca scăpate din război.

Haite de câini semisălbăticite
Printre gunoaie pestilențiale,
Adevărate jungle tropicale
De buruieni, în parcuri părăsite,
Cu leagăne ce scârțâie a jale
Și tobogane rupte, ruginite.

Copii desculți, ce scurmă-n tomberoane
Sperând la o banană putrezită,
Strângând bucăți de sârmă ruginită
Și PET-uri ca să-și cumpere bomboane,
O cârciumă infectă și-mbâcsită
Unde se vinde votcă din bidoane.

Străduțe-nguste, pline de noroi,
Haite de câini din ce în ce mai mari,
Drogați, și prostituate, și tâlhari,
Copii bătrâni, ce caută-n gunoi.

marți, 13 noiembrie 2012

Lovitura de stat din Decembrie

Aseară, într-un discurs delirant, cel căruia îi place să se autointituleze ”șeful statului”, deși a fost demis de 7,4 milioane de cetățeni, a declarat ”negru pe alb” că se cam defechează pe cetățenii români și pe tot ce aceștia aleg.
Pe scurt, băsescul a declarat că ”nu e normal să ne luăm după ce zic 470 de parlamentari” și că nu contează ce votează românii, el o să desemneze un prim ministru ”în conformitate cu interesul național”.
de unde deducem că doar el, băsescul, știe care e interesul național, în timp ce românii, niște cretini și niște imbecili, habar n-au pe ce lume trăiesc.
7,4 milioane de cetățeni nu reprezintă interesul național. El îl reprezintă.
Evident că marinarul a intrat în campanie. Evident că a ridicat în slăvi CCR, CSM, ICCJ, doar pentru a le da un semnal să ”treacă la treabă”.
M-a deranjat însă amenințarea fățișă la adresa tuturor celor care i se opun: ”nu mă atacați că mă obligați să mă apăr”.
De asemenea, m-a deranjat referirea făcută la ”frauda de la referendum”.
Pe lângă faptul că nu are nici o dovadă cu privire la ”o fraudă masivă” a votului de la referendum și că, teoretic, există posibilitatea că frauda (vot multiplu, votul morților etc) să fie în privința voturilor împotriva demiterii, deci favorabile băsescului, chiriașul de la Cotroceni uită să menționeze faptul că, într-un raport făcut public acum vreo două săptămâni, Autoritatea Electorală Permanentă recunoștea faptul că, în 2009, la Paris, s-au comis fraude grave la vot. Adică exact de unde i-a venit băsescului noul mandat de președinte.
Ce mă îngrijorează cel mai tare (de minciuni, mitocănii și amenințări sunt sătul), este faptul că îl văd pe băsesc turbat, gata să distrugă totul și să calce în picioare orice lege. Probabil se bazează și pe sprijinul ”partenerilor” săi externi care, fără să fiu adeptul teoriei conspirației, or vrea să vază cum reacționează lumea la o dictatură europeană.
Pe scurt, cred că după alegerea noului Parlament, băsescul va desemna premier pe cine va vrea el după care ca decreta ”stare de urgență” pe motiv că votul a fost fraudat masiv.
Susținut de slugile din CCR și din Justiție, precum și de ”partenerii externi” (doar ne-a spus că a chemat o grămadă ”organizații” ca să supravegheze alegerile și să constate ”frauda”), pe fondul lipsei de reacție a românilor (dovedită), va dizolva noul Parlament și va organiza el noi alegeri, așa cum vrea el, ca să dea ”o față” de legalitate dictaturii.
Bineînțeles, acest scenariu poate avea diverse variațiuni și nuanțe, în funcție de contextul momentului, dar intenția va fi aceeași.
Eu îmi doresc să mă înșel.
Căci altfel...

vineri, 9 noiembrie 2012

Dejecții electorale

În prima zi a campaniei electorale pentru ”parlamentarele” din 9 Decembrie, draga de ANI, adicătelea Agenția Națională de Integritate, a descoperit brusc faptul că mai mulți USL-iști sunt incompatibili crâncen (conform unui prieten mult mai bine informat, 3 miniștri și un secretar de stat).
Pentru necunoscători, amintesc faptul că ANI este monstrulețul rezultat din împerecherea (ideatică, bineînțeles), a băsescului cu macoveia, monstruleț telecomandat de marinar și care a tăcut ca fecala în boscheți pe timpul guvernării portocalii.
Acum, de campanie, monstrulețul a fost aruncat în luptă de ARDe-i-ar focu'.
Personal, îmi e perpendicular dacă persoanele respective sunt sau nu incompatibile. Mă doare în cot. Prefer un incompatibil deștept unui compatibil imbecil.
Ceea ce mă deranjează este faptul că ANI, mai exact rebuturile care ”muncesc” acolo, se desfășoară pe banii mei.
Adică eu și fiecare cetățean d-acilea plătim impozit ca să aibă băsescul și ARDe-i-ar focu' cu ce să-și îmbuibe mercenarii.
ANI n-a zis niciodată nimic, de exemplu, cum putea mru-ul să fie și șef la SIE și ”premier” în același timp.
ANI n-a zis nimic despre nici una dintre slugile băsiste.
ANI are ce are cu oricine se opune chiriașului de la Cotroceni.
Dar de ce să facă asta pe banii mei?
Dacă ANI era finanțată din banii de vită Kobe ai mru-ului sau din banii de bețișoare de urechi ai marinarului, n-aveam nici o problemă. Fiecare e liber să angajeze oricâți imbecili dorește, pe banii lui.
Dar de ce pe banii mei?
Ca să fie de folos în campania electorală?
Eeeee...!
Tanti ANI! Ești cam centuristă, bre!

joi, 8 noiembrie 2012

Scrisoare doar dus

Tu nu mai auzi
Când te strig.
Afară e frig,
Copacii sunt uzi.
Tu nu mai auzi...
Tu nu mai auzi...

Tu nu mă mai privești
Când stau în fața ta.
Cad sloiuri de stea
Peste câmpuri grotești.
Tu nu mă mai privești...

Tu nu mă mai atingi
Când te-ating.
Licuricii se sting
În cețoasele chingi.
Tu nu mă mai atingi...

Tu nu îmi mai vorbești
Cum îmi vorbeai.
Nu mai vrei, nu mai știi, nu mai ai
Nimic să-mi oferi? Nimic să primești?
Tu nu mă auzi... Tu nu mă privești...
Tu nu mă atingi... Tu nu îmi vorbești...

miercuri, 7 noiembrie 2012

Lovitura de stat a eșuat. Instituțiile nu au cedat. Obama e iar președinte.

Deși loviți crâncen de uragan, cu străzile inundate și cu locuințele puse la pământ, americanii au avut puterea de a se opune loviturii de stat încercată de unul, Romney, care a vrut să-l dea jos pe Obama și să se facă el președinte.
Intențiile erau clare, mai ales datorită faptului că Romney făcea parte dintr-o grupare malefică numită ”opoziție”.
În fața acestui pericol, americanii au ieșit cu mic, cu mare și au votat că ei nu-l vor pe Romney. Și Romney nu a ieșit președinte.
A rămas președinte Obama. Barack Obama.
Bineînțeles, instituțiile SUA nu au cedat presiunilor politice, îndeplinindu-și îndatoririle așa cum scrie la carte.
Și totul se va așeza în făgașul normal.
O singură remarcă:
Dacă Obama a fost ales de majoritatea cetățenilor americani, nu înseamnă că e o dictatură a majorității?
Iar dictatura majorității, tot americanii, prin vocea ambasadorului la București și a lui Gordon, ăla, ne-au învățat că nu e bună.
Poate să-mi explice și mie cineva de ce votul majorității e sfânt în SUA, dar aceeași entitate micționează pe votul majorității din România?
Ambasadorul lu' pește nu mai face icter că e dictatura majorității și lovitură de stat?
Ion Iliescu spunea în anii '90 că România are o democrație originală.
Nu știu cât de originală era sau este democrația în România, dar în SUA, licuriciul democrației carevasăzică, bag seamă că se aplică aia cu : ”toți sunt egali, dar unii sunt mai egali decât alții”.
”Unii” sunt ei. Cei mai egali.
”Alții” suntem noi. Egali de mâna a doua.

P.S.
În ciuda distrugerilor cauzate de uragan, americanii din zonele calamitate au ieșit masiv la vot.
Un exemplu de înțelegere a drepturilor și îndatoririlor de cetățean.

luni, 5 noiembrie 2012

Gândeam, privind o crizantemă

O floare nu înflorește pentru a fi admirată.
Floarea nu se face frumoasă,
Nu are conștiința frumuseții
Și nici
Vanitatea
Care să o împingă la a intra în competiție
Cu alte flori.
O floare este frumoasă
Pur și simplu.

Florile nu înfloresc pentru noi.
Florile înfloresc pentru a-și duce
Mai departe
Specia.
Frumusețea lor este efemeră și adesea inutilă
Pentru că ceea ce atrage
Gâzele
Polenizatoare
Este nectarul.
Iar acesta este ascuns adânc în inima
Florii
Acolo unde nici petalele
Și nici culorile
Și nici frumusețea aparentă
Nu contează.

miercuri, 31 octombrie 2012

Condamnat la moarte..., cerebral.

Din camera cu gratie la geam
Și ușa cu zăvoare pe afară,
Îmi pot permite gânduri către neam
Și analize despre ce e-n țară.

Cât timp aștept călăul să mă ia,
Nu știu dac-o fi azi sau altă dată,
Mă uit la cer prin borta cu zăbrea,
Retina să-mi rămână înstelată.

Aud pe coridor bocanci mergând,
Un gardian se uită prin spărtură,
Ca nu cumva să-mi dea prin cap vreun gând
Să fac probleme când e el de tură.

Am luat, iubiții mei, mărturisesc,
Legal și după dreaptă judecată,
Pedeapsă capitală că gândesc
Și că nu îmi țin gura ferecată.

Sunt trădător de țară și de neam,
Și prin sentință s-a făcut dreptate,
C-am spus la toată lumea ce credeam
Și-am îndrăznit să cred în libertate.

Să nu faceți ca mine, dragii mei,
Capul plecat în veci nu o să cadă,
Iar pe obrazul unde scuipă ei,
Voi să întindeți veșnica pomadă.

Mai bine să fii rob și să trăiești,
Oricât ar fi stăpânii de pramatii,
Căci a te ridica, de îndrăznești,
O să-ți aștepți călăul după gratii.

Dar iată! Ușa tocmai s-a deschis,
În cadrul ei stă preotul cu cartea.
Vă las acum. Ne revedem în vis.
Acum mă duc ca să îmi trăiesc moartea.

”Atunci s-a clătinat și s-a cutremurat pământul, și temeliile cerului s-au zguduit”

Astăzi am avut puțină treabă prin târg.
În timp ce așteptam pe cineva pe o străduță , am văzut pe mijlocul străzii un porumbel care, cel mai probabil, fusese lovit de vreo mașină. Era mort, parțial strivit, iar o parte din pene îi erau năclăite de sânge.
Primul impuls a fost să iau pasărea și să o arunc la un coș de gunoi. Însă pe toată strada nu am văzut niciunul. Probabil seceta de astă vară le-a făcut să se usuce și să cadă.
Cât încercam eu, din mașină, să identific un loc ”autorizat” în care să arunc mortăciunea, ca să nu mă plimb cu cadavrul în mână, prin dreptul mașinii a trecut o bătrână. Cred că avea în jur de 70-80 de ani. Inițial nu i-am dat atenție.
Numai că bătrâna s-a apropiat de porumbelul mort, s-a uitat în jur, ca și cum ar fi vrut să se asigure că nu o vede nimeni. Nu m-a observat. A ridicat pasărea moartă și a pus-o în sacoșa pe care o avea în mână.
Bătrâna cu pricina nu făcea parte din persoanele cunoscute în târg ca având probleme psihice și era îmbrăcată simplu, dar curat.
După cum arăta sacoșa, mi-am dat seama că mai avea ceva în ea. Probabil se întorcea de la piața din apropiere.
Am urmărit-o cu privirea.
Mergea încet, puțin adusă de spate, târșâind galoșii de pâslă. Parcă îi auzeam oftatul atunci când urca o bordură.
A dispărut după colțul străzii.
M-am uitat în jur. Nu mai era nimeni pe stradă.
Doar eu și o pată de sânge pe asfalt.
Și undeva, în oraș, o bătrână care ducea acasă un porumbel călcat de mașină.

Buldog sau bullshit?

”PDL participa la sedinta Parlamentului in care presedintele PE Martin Schulz va prezenta un mesaj, dar nu va onora cererea acestuia de a se intalni cu parlamentarii PDL daca oficialul UE merge la manifestarile din Gorj in sprijinul lui Victor Ponta, a anuntat, luni, presedintele PDL, Vasile Blaga.

"Aceasta decizie a fost luata ca urmare a implicarii deschise a presedintelui Parlamentului European in campania electorala a lui Victor Ponta, co-presedinte al USL. PDL saluta vizita presedintelui Parlamentului European in Romania, iar parlamentarii sai vor lua parte la sedinta comuna a Camerelor Legislativului Romaniei cu ocazia discursului pe care dl Martin Schulz il va sustine la Bucuresti", a precizat presedintele PDL, Vasile Blaga, intr-un comunicat de presa.

PDL considera ca prezenta presedintelui Parlamentului European la Targu Jiu, in circumscriptia electorala unde candideaza Victor Ponta pentru un nou mandat de parlamentar, nu este compatibila cu neutralitatea politica pe care o presupune inalta functie de presedinte al Legislativului european.

Potrivit lui Blaga, in timpul vizitelor lor in Romania, predecesorii lui Schulz au respectat 'impecabil' statutul de presedinte al Parlamentului European, 'nu au favorizat nicio forta politica din Romania si nu au sprijinit prin actiunile lor candidati in alegeri'.

"Prezenta domnului Schulz la Targu Jiu nu ofera opiniei publice romanesti un exemplu de echidistanta asa cum ne-am astepta de la cel mai inalt reprezentant al legislativului european. Asocierea domnului Schulz la campania electorala a domnului Ponta pune intr-o lumina ridicola apelul formulat recent de premierul Ponta care a cerut Comisiei Europene sa evite orice forma de implicare in campania electorala din Romania", se mai arata in comunicatul transmis de presedintele PDL.

Textul de mai sus este preluat de pe saitul www.hotnews.ro.
Se pare că e mare oftică în tabăra pdl-istă că a venit nenea ăsta în România și că îi dă mai multă atenție lui Ponta decât ”nașului”.
Mă amuză și mă îngrețoșează la maxim modul în care și-au cusut portocalii himenele după ani de zile de muncă sârguincioasă în tractirele politicii. Pentru că nu mai departe de acum o săptămână au defilat, la rândul lor, cu surle, la brațetă cu alți oficiali europeni, tot în scop electoral și tot în totala ignorare a oricăror reguli de diplomatice sau de minim bun simț.
Doar că atunci USL-ul a organizat o manifestare care le-a cam luat caimacul și probabil buldogul e ofticat că nu a putut face și el la fel.
Oricum, cât de scârbos este să vorbești despre ”neutralitate”, ”echidistanță”, ”neimplicare în treburile interne”, în timp ce tu primești ordine de la unul pe care tocmai jmecherii de la UE l-au înșurubat pe scaunul de unde majoritatea românilor îl aruncaseră în șuturi?
Că vizita lui Schulz, ăsta, e electorală, asta e evident chiar și pentru un babuin. 
Dar să rezonez la văicărelile portocalii cu privire la ”echidistanță” și ”neutralitate”...
La fel a fost și congresul PPE. La fel cum e și activitatea chiriașului ilegal de la Cotroceni. La fel cum e și activitatea ANI, CSM, CCR, a ”serviciilor”, a ”justiției”, a Parchetelor...
Și nu l-am mai auzit pe buldog urlând a pagubă.
Da', deh! D-acolo îi vine și lui ciolanul. Nu poa' să muște mâna care-l hrănește.
Așa că latră și el la cine poate.
Da' buldogul latră, Schulz-ul trece, și-or să vină alegeri.
Cu sau fără ”Schulz”-i, sper să alegem oameni, nu câini, de orice culoare politică ar fi.

marți, 30 octombrie 2012

Alegerile parlamentare - blat de ”cooperativă”

Mai e foarte puțin și începe campania electorală pentru alegerile parlamentare din 9 Decembrie.
Partidele și alianțele și-au anunțat candidații, se fac pregătiri, se tipăresc afișe, se arvunesc cântăcioși mai mult sau mai puțin celebri, se depozitează pungi cu făină și sticle cu ulei... ca-n campanie.
Pentru cretini, se lansează programe de guvernare și proiecte de dezvoltare.
Încep declarațiile, acuzațiile, se mobilizează ”ultrașii”, se mai asfaltează un flintic de stradă, se mai repară o bancă în parc, se mai subvenționează gigacaloria... ca-n campanie.
În astfel de momente regret sincer că nu mai suntem în evul mediu. Atunci, cine voia să conducă țara își strângea niscaiva armată și pornea împotriva ăluia de o conducea. Se băteau ”zi de vară până-n seară”, iar care rămânea viu își punea coroana pe cap.
Deși poate ”barbară”, metoda mi se pare mult mai cinstită și mai bărbătească. Ca cetățean, știai cel puțin că nu te conduce un papă-lapte, ci un smardoi.
Alegerile care urmează sunt exact opusul luptei cinstite.
”Puterea” și ”opoziția” s-au aranjat în așa ca nu cumva să rămână cineva ”fără coledgi”, vorbesc, evident de cineva care contează.
Așa se face că, în colegiile unde candidează liderii USL, băsiștii au drept candidați niște marionete penibile. La fel se întâmplă și acolo unde candidează ”greii” băsescului și unde ”li se opun” niște iluștrii anonimi pe care nu-i votează nici propriile familii.
Dacă tot se bat toți cu pumnii în piept că îi iubește poporul, aș fi vrut să văd olecuță de sânge în instalație.
De exemplu, Ponta sau Antonescu să candideze împotriva lui Blaga sau MRU. Sau udrea împotriva lui Daniel Constantin.
Confruntare directă, deschisă, care e mai bun și mai apreciat de ”electorat” să câștige.
Ce dacă e la Arad?! Ce dacă e la Neamț?!
Ce dacă e la București?! Ce dacă e la Teleorman?!
Dacă ești cu adevărat jmecher, fă cum zice americanul și ”put your money where your mouth is”.
Dacă ”poporul” e de partea ta, care e diferența între o candidatură la București sau la Arad? Care e diferența că ”te bați” cu X sau cu Y?
Niciuna!
Numai băieții și fetele în cauză, preferă ”să se aleagă”. Și nu își permit să riște nimic, indiferent de discursul public pe care îl au. S-au convins de mult că orice amestec din afară în ”cooperativa” lor prin care se îmbogățesc, pe rând, dar temeinic, presupune un anumit disconfort.
Așa că ”au închis” alegerile.
Și prin jocul de-a contracandidatul, se asigură că fotoliile confortabile de la Parlament vor suporta, în cea mai mare parte, aceleași posterioare din ce în ce mai lătărețe ca și până acum.
Și exact ca la un meci de fotbal din ”cooperativa lui Mitică”, atunci când ambele echipe câștigă, singurii care pierd sunt spectatorii.

vineri, 26 octombrie 2012

Parcare din Piața Centrală Giurgiu e MOARTEA.

Muncipiu' Giurgiu, adicătelea urbea în care viețuiesc, are o piață (mă refer la o piață mai măricică, nu la 2-3 tarabe puse între blocuri).
I se spune Piața Centrală.
În jurul acestei piețe sunt străzi. Cu sens unic. Și parcări din linii trase cu creta pe asfaltul pus din banii cetățenilor, linii între care parchează mașinile cetățenilor care plătesc 1,5 lei/h celor care au tras liniile cu cretă.
Doar că, dacă te apucă o dorință nebună să folosești parcările în cauză... ei bine, e imposibil.
O latură a pieței e ocupată de taximetriști.
Pe o altă latură strada este îngustă și nu sunt ”amenajate” linii pe asfalt.
Laturile 3 și 4 sunt pline de mașinile angajaților de la instituții și magazine, de microbuze sau ”papuci” cu varză, conopidă, mere, portocale, banane, ananas și alte ”produse agricole” ca să-și facă tot românul provizii și conservăraie de iarnă.
Așa că, dacă te apucă dorința susmenționată, ai doar două șanse de reușită: ori te prezinți la parcare pe la 6 dimineața, ocupi locul și le dai cu tifla funcționarilor și piețarilor; ori te duci pe la 6-7 seara, când se termină balamucul, parchezi și lași mașina peste noapte acolo. Acasă poți să ajungi cu taxiul sau pe jos, ca să te poți lăuda că ”faci mișcare”.
În rest, dacă, spre exemplu, ești un om normal, care își duce copilul la școală la ora 8 dimineața, sau care seara preferă să stea cu familia, nu să pândească locuri de parcare, ești victimă.
Parcările sunt pline, străzile adiacente la fel, din două benzi de circulație, una e ocupată cu mașinile celor care, negăsind loc de parcare, le-au lăsat acolo, blocând pe cei care erau deja în parcare și care, evident, vor să iasă dar nu pot pentru că sunt blocați, pietonii țâșnesc de după microbuze cu o inconștiență vecină cu demența, într-un capăt al pieței e o groapă imensă lângă care stau, cu un aer filozofic, 5-6 muncitori și un buldoescavator (cică se lucrează la rețeaua de gaze), piețarii plimbă căruțuri uriașe cu marfă, ”testând” din când în când vopseaua mașinilor parcate claie peste grămadă...
Și peste tot haosul ăsta domnește imperial ÎNCASATORUL DE PARCARE.
Majoritatea sunt femei și multe au bun simț, însă mi-a fost dat să întâlnesc una... Nu numai că nu făcea nimic pentru ca pune ordine cât de cât în parcare (deși dacă tot se plătește, cineva s-ar aștepta și la ceva civilizație), dar ”încasa” cu sârg și de la cei care opreau mașinile în mijlocul drumului, blocând circulația.
Ori, în momentul în care omul a dat banii, pentru o oră e ”apropritar” pe bucata aia de asfalt.
Ce dacă nimeni nu mai poate trece?
El a plătit, ea a încasat... E totul legal. E totul bine.
Mai rău e cu circulația în zonă.
Și n-am văzut picior de polițist local, deși acum câteva luni, când se ridicau mașini, tot de către o firmă privată, Poliția Locală ”acorda sprijin” cu foarte mult sârg, fiind nelipsiți din zonă.
(Mai pica d-o șaorma.)
Acum, parcarea de la Piața Centrală Giurgiu e... Darwiniană: supraviețuiește cine poate.

PS
”Parcagii” din Giurgiu (cel puțin) sunt mai tari decât Banca Națională a României, cu Isărescu cu tot.
La o parcare am vrut să achit cu: 2 monede de 50 bani, 4 monede de 10 bani și 10 monede de 1 ban. Ăsta era ”monetarul” adunat în scrumiera mașinii, convertită în pușculiță de mărunțiș.
”Mamașa” încasatoare s-a uitat urât la mine și mi-a refuzat banii țipând și înjurând că: ”ăia de un ban nu e buni la noi” și că ”ce-ar face ea dacă toți ar vrea să plătească ca mine” (cacofonia îi aparține).
Bineînțeles, nefiind nici sfânt, nici timid din fire, am întrebat-o de familie și nu am mai plătit parcarea, plecând să-mi rezolv treburile în urletele ”reginei parcărilor”.
Așa că, BNR-uleee! Când mai faci matale bani românești, ia și acordul ”parcagiilor” (măcar din Giurgiu), că altfel dai de dracu'.

miercuri, 24 octombrie 2012

Olimpiada de pupat moaște, etapa pe București

Sunt creștin prin ceea ce simt și ortodox prin taina botezului, dar niciodată nu am simțit nevoia să fac paradă cu treaba asta.
Dimpotrivă.
Scârbit întrucâtva de anumite apucături ale ”clericilor”, am ales, de mult, să evit pe cât pot contactul direct cu tot ceea ce eu consider că înseamnă SRL-ul mistic. Nu pot să înghit, de exemplu, că afișarea ”mercurialului” pentru nunți, botezuri, înmormântări, parastase, ș.a, pe ușa bisericii e ”venită de la Dumnezeu”, sau că o catedrală ”a mântuirii neamului” de niște multe sute de milioane de euro, e necesară în timp ce avem copii și bătrâni care mor de foame.
Am întâlnit, nu neg, și oameni cu har (sau așa mi-au lăsat mie impresia), dar... prea puțini.
OK, dar gata cu instituția că mă trezesc afurisit.
Voiam să comentez doar un fenomen care are legătură cu Biserica Ortodoxă Română (BOR), și anume ”moaștiadele”.
Una-două, se mai plimbă o raclă, se mai fierb niște sarmale, se mai calcă în picioare niscaiva ”evlavioși”, se mai umple o cutie a milei...
Astăzi e rândul Bucureștiului.
Sfântul Dimitrie cel Nou e plimbat prin oraș și apoi depus pe Dealul Mitropoliei ”întru pioasă închinare”.
Asta după ce, acum ceva vreme, enoriașii se călcară în picioare la Iași, la Sf. Paraschiva. Și au mai fost...
Mai deunăzi au defilat și catolicii într-o procesiune în care principala ”atracție” era o sticluță cu câteva picături din sângele Papei Ioan Paul al II-lea...
Nu o să înțeleg niciodată această... nebunie.
Pupatul moaștelor, deși văd că e un nou sport național, nu are nimic în comun cu credința creștină. Din puținul pe care îl știu eu, în creștinism e treaba cu ”să nu-ți faci chip cioplit, nici altă asemănare”. Chiar Isus spune, la un moment dat că ”nimeni nu poate ajunge la Tatăl decât prin mine”.
Atunci de unde fascinația asta pentru relicve?!
Un psiholog ar putea spune, probabil, că vine din nevoia de a avea dovezi palpabile care să ”întărească” o credință slabă. E cam aceeași chestie ca la fanaticii fenomenului OZN sau la la adepții diferitelor ”teorii ale conspirației”.
E mult mai ușor să pupi o raclă și să consideri că ”Șefu” te-a iertat, decât să ”transpiri” încercând să fii... om.
Unde mai pui că, după ce se calcă în picioare înjurând și blestemând (cu pioșenie), ”credincioșii” au dorințe care l-ar face pe un Dumnezeu mai puțin milostiv și răbdător să grăbească rău apocalipsa.
”Să-mi intre fata la facultate”, ”să câștig bani să le dau la copii”, ”să meargă firma”, ”să mă iubească Gigel/Gigica”, ”să plec în Spania”,...
Și nu zic nimic de alea cu ”să moară...”.
După mintea unora, Dumnezeu e meditator, profesor, manager, agenție matrimonială sau de turism și orice le mai trăsnește prin cap.
Asta ține mai mult de un primitivism superstițios, de anumite ritualuri totemice, nicidecum de creștinismul Bibliei.
Oricum, e de remarcat că, de fiecare dată, moaștele strâng mai mulți oameni (și mai hotărâți) decât toate partidele și sindicatele din România la un loc.
Asta spune multe despre noi. Mai ales despre faptul că preferăm ”voia sorții”, ”și de-o fi să mor”-ul mioritic, decât să încercăm să ne croim singuri, prin muncă, destinul.
În rest, până când voi fi pedepsit (normal!) pentru ”blasfemie”, aștept să fie desemnat campionul național la pupat moaște. Cursa cu jandarmi și bătrânici suferinde.


marți, 23 octombrie 2012

(Steno)Grame de luciditate

Au apărut iar stenograme în ziare,
Cu ce vorbeau mai-marii între ei,
Și-avem, a mia oară, confirmare
Că-s niște hoți bicisnici și mișei.

Vedem acum cum se-mpărțea ciolanul,
De am mai fi avut vreo îndoială,
Cum singurul criteriu era banul,
De la ministru pân' la șef de școală.

Vedem cum cei luați de viitură
Erau ”ai noștri” sau ”ai lor”, după votare,
Când astă mizeră nomenclatură
Le da îmbrăcăminte și mâncare.

Vedem cum se negocia dregătoria,
Cum juzii stau la masă cu bandiții,
Și mai zic unii că, în România,
Ar trebui să-i crezi ”coanei” Justiții.

Din vârful piramidei sociale
La cea din urmă, de partid, mârțoagă,
Sunt un conglomerat de pușlamale
Care nu știu decât cuvântul ”șpagă”.

Este, de fapt, cangrena și puroiul
Care ne otrăvește viitorul,
Că ne conduce lepra și gunoiul,
Și fiindcă doarme somn adânc, poporul.

luni, 22 octombrie 2012

Impresie, apus de lume

Afară cad stele și lespezi de cer,
Vulcanii erup tunător pe planetă,
E foc ce se-adapă din valuri de ger
Iar acul busolei se-nvârte ruletă.

Pământul se mișcă, devine fluid,
În mlaștini de plasmă dispar continente,
Se-adună oceane în munți de lichid,
Nucleul planetei se sparge-n fragmente.

În aer se-nalță tornade de foc,
În nori de acid se formează ninsoare,
Planeta-i bătută de vânturi solare,
Afară e timp de soroc.

sâmbătă, 20 octombrie 2012

Stenogramele: mumă sau ciumă?

Aseară, la mai multe posturi de televiziune, am văzut niscaiva stenograme ale unor convorbiri telefonice pe care monsiu blejnar, fost ”regină”, le-ar fi purtat cu chiriașul de la Cotroceni și cu alte personaje din nomenclatura băsistă.
Nu insist pe conținutul lor deoarece acesta nu face decât să confirme ceea ce orice om cu minim un neuron știa de mult: băsescul era (și este) șeful unei structuri mafiote pe care o conduce cu mână de fier.
Aș vrea să analizez alte aspecte ale întâmplării, aspecte care mie personal, mi se par poate chiar mai relevante decât convorbirile.
În primul rând, convorbirile în cauză au avut loc prin anul 2010, dacă am înțeles eu bine, ceea ce înseamnă că, începând de la SRI (care a făcut interceptarea) și până la Parchetul General și instanța de judecată (care au solicitat, respectiv emis, mandatele de interceptare) totă lumea știa ce se întâmplă. Faptul că știau și au tăcut îmi spune mie foarte multe despre ”justiția independentă și nepolitizată” pe care ”o apără” sinistra madamă macoveie.
De asemenea, păstrarea unor astfel de interceptări într-un dosar penal privind operațiuni uriașe de contrabandă cu produse petroliere (unde blejnarul este învinuit) arată faptul că procurorul de caz a avut motive să creadă că aceste discuții au legătură cu infracțiunea în cauză, adicătelea că și băsescul, udrea și alții sunt ”pe felie”.
În al doilea rând, am remarcat nesimțirea blejnarului care astăzi a ”ieșit” cu un comunicat de presă cum că procurorul care îl anchetează pe el (și care se presupune că ”a dat” stenogramele convorbirilor) e prieten cu Ponta pentru că sunt amândoi pasionați de curse de raliu. Nu cunosc și nici nu mă interesează relația dintre Ponta și respectivul procuror, dar afirmația ”reginei” tot atât de logică pe cât este afirmația că blejnar, fiind învinuit într-un dosar de trafic de carburant, pute a benzină.
Nesimțirea blejnarului merge până acolo încât ”își rezervă dreptul de a se adresa instituțiilor internaționale”.
SICTIR!!!
Al treilea aspect de interes este reacția promptă a CSM (fost Consiliu Superior al Magistraturii, actual Câini de Serviciu ai Marinarului) care, la doar o zi după apariția în presă a stenogramele, a și început o anchetă ” ca să elucideze treaba”.
După cunoștințele mele, este prima dată când CSM-ul ”se aprinde” la publicarea în presă a unor documente din dosare penale.
Înțeleg prin asta că doar publicarea documentelor confidențiale care sunt împotriva băsescului este ilegală. Publicarea documentelor (de regulă stenograme) împotriva adversarilor impostorului de la Cotroceni, chiar dacă, după orice lege din lume, acestea ar fi trebuit să fie confidențiale sau clasificate, este nu numai legală, dar și recomandabilă, dacă ne amintim că madam kovesi a trimis personal asemenea documente unor ziariști ”de curte”, ea fiind la timpul acela Procuror General al României, iar la timpul prezent trimisă la Bruxelles cu ”ceferticat” de înaltă competență de la ”uniunea antibăsistă”.
Astfel, CSM-ul dovedește ceea ce se știa fără probe: este doar o adunătură de slugi ai băsescului, unii dintre membrii neavând nici calitățile profesionale și nici pe cele intelectuale pentru a ocupa un astfel de post.

P.S.
Iar în timpul ăsta, băsescul ne spune cum fluieratul lui Merkel dăunează imaginii României.
În cazul ăsta, Grecia ar fi fost bombardată nuclear.

joi, 18 octombrie 2012

Letopisoarul lui Întroureche

Ziua 17 din luna lui Brumărel a anului de la nașterea lui Hristos 2012 și de la facerea lumii 7521, fu o zi despre care s-a spus că nu se cuvine a fi uitată de către norodul trăitor pe meleagurile românești.
Căci lucruri mari și de mirare a fi crezute s-au petrecut, lucruri care, după scrisa cronicarilor, schimba-vor istoria țării și norodului.
Într-o parte, la un palat luminat de-i zice ”Casa Poporului” batăr că poporul nu este îngăduit a intra într-însa, trimisul Înaltei Porți și boierii lui au făcut sfat mare la care au fost poftiți și au venit întru fală, mulți din cei carele ocârmuiesc în țările din Apus. Și și-au zis ”Partid”, ca să nu crează lumea că-s gloată, și și-au zis ”Populari”, ca să crează lumea că sunt cu norodul, și și-au zis ”Europeni”, pentru a nu se uita de unde vin.
Și cu toți l-au lăudat pe trimisul Înaltei Porți, făgăduindu-i ajutor și de aici înainte.
În cealaltă parte, în locul zis ”Național Arena”, boierii răzvrătiți și-au adunat oștile, lefegii căliți în războaie dar și trădători din oastea vrășmașă și negustori, țărani și oieri cu stare, aduși pentru hrănirea la atât amar de guri. Și cu surle și trâmbiți au vestit tuturor pe cei aleși a merge să cucerească Divanul Țării și să lupte cu trimisul Înaltei Porți, întru binele și belșugul norodului.
Iar norodul, văzând iste două fapte înfricoșate și cum se războiesc mărimile pământene sau venetice în a-i da belșug și tihnă, mi-e a mirare de nu a pune mâna pe îmblăci și ghioagă, întru miruirea deopotrivă a vlădicilor pământene și străine.
Asta de nu l-or pune în Divan pe Boier Dan din neamul Otevienilor.
THE END.

luni, 15 octombrie 2012

Metoda românească

Săptămâna trecută a fost o știre cum că la un liceu, parcă din București, s-a bătutără două tute, după care mama tutei care a luat bătaie s-a dus în clasă și a bătut-o pe tuta care-i bătuse odorul.
Nu prea se înțelege mare lucru, nu-i așa?
Chiar și explicată, chestia e imbecilă și nu înțeleg de unde atâta ”știre”. O cretină s-a dus și a caftit-o pe aia de o bătuse pe fie-sa.
Și de ce ar trebui să mă intereseze pe mine asta??!!
Simplu!
Pentru că, începând de astăzi, eu nu mai pot intra în școala în care învață fiică-mea.
Ordin ”de sus”, ca să nu se mai întâmple ”incidente”.
E atât de românesc...
De ce dracului să punem noi pază la școli, așa cum NE OBLIGĂ LEGEA?
În cele mai multe cazuri pe care le știu, așa-zișii paznici sunt ”oamenii buni la toate”, care erau angajați pe posturi de instalatori și făceau și pe tâmplarii, lăcătușii, zugravii, zidarii și alte treburi ”prin curtea școlii”. Odată cu ”noua lege”, li s-a dat și ”foncția” de paznic, că oricum nu are școala bani să angajeze pe altcineva.
Și iată cum ”nea Gică” instalatorul s-a trezit paznic de școală, iar noi ne mirăm că, în multe cazuri, în școlile și liceele din România se intră și se iese ca-n piață.
Iar când se întâmplă câte o boacănă, ”autoritățile” care până atunci au dormit în bocanci, se trezesc și fac singurul lucru pe care-l știu: INTERZIC.
De parcă poate o regulă cretină să oprească un dement/o dementă să intre într-o școală...
Personal, m-am mai confruntat cu ”metoda” asta. Tot într-o instituție publică, s-a pus problema scoaterii calculatoarelor pe care lucram din rețea pentru că în acele calculatoare erau date de o anumită natură și ”așa era ordinul”. Țin minte că am dus ”lupte seculare” împreună cu colegii mei ca să convingem ”specialiștii” că munca noastră se desfășura pe aplicații de rețea, iar în lipsa unei conexiuni la respectiva rețea puteam foarte bine să încuiem și să plecăm acasă.
Și toate astea pentru că un cretin de nu știu unde transferase niște documente de serviciu pe calculatorul personal iar acestea ajunseseră pe internet.
Exact aceeași situație e și acum.
Din cauza unei imbecile, nimeni nu mai intră în școală.
Iar asta va dura, conform tradiției, cam 3 zile.
Ce mă deranjează pe mine cu adevărat este faptul că de la ora 08.00 și până la ora la care termină cursurile, cel puțin teoretic, ușile școlii se încuie...
Și ce facem în caz de, Doamne ferește, un incendiu sau cutremur? Îl căutăm o juma' de oră pe ”nea Gică” cu cheia? Și după aia luăm o altă măsură ”inteligentă” de genul: ”obligația de a ține ușile și ferestrele larg deschise non-stop și indiferent de vreme”.
Offfff...!

marți, 9 octombrie 2012

Dom' manager!!! Reparăm, bre, și noi ”greaua moștenire”?

La alegerile ”locale” din primăvara acestui an, giurgiuvenii, în nemărginita lor înțelepciune, au hotărât că ”se impune” o schimbare.
Zis și făcut! Fostul primar - out, vine unul nou nouț.
Până acilea nimic spectaculos. E treaba cu democrația, cu votul liber și alte  bazaconii.
Zilele trecute, însă, mă puse dracu' să mă duc cu copiii în Parcul Mihai Viteazu unde există un loc de joacă  pentru copii amenajat de pe vremea ”regimului de tristă amintire”.
Mai exact EXISTA un loc de joacă pentru copii, pentru că acum, la starea în care se prezintă ”comediile”, tre' să fii măcar un adult foarte curajos, dacă nu un practicant de sporturi extreme, ca să te încumeți ”să faci o tură”. Unul dintre leagăne a dispărut cu tot cu lanțuri, iar celălalt este legat (probabil de către un părinte mai dibaci) de un stâlp al cadrului. Toboganele s-au găurit, existând oricând riscul de accidentare a copiilor. Balansoarul e rupt. ”Traseul cu obstacole” e... chiar cu obstacole, însă nu din cele proiectate de constructor...
Ce mai...! Trebuie să fii diliu să-ți lași copilul ”la joacă” acolo.
La fel arată și locul de joacă de lângă ”pietonala” dintre Teatrul Tudor Vianu și Parcul Alei. La fel și locul de joacă din Parcul Alei. La fel și toate celelalte locuri de joacă pentru copii.
Nu mai vorbesc de faptul că băncile și coșurile de gunoi de pe ”pietonala” susmenționată au început ”să se rupă” iar vopseaua, de multe ori, se întrevede doar prin negura istoriei.
D-aia zic și eu:
E bine cu soclu nou pentru statuia lu' ”Mișu Caftoi” care, de unde trebuia să șadă în mijlocu' intersecției, acuma e în mijlocu' parcului pe locul unde odinioară se dădeau puștii cu rolele și cu bicla...
E bine și cu cișmele puse ici-colo prin oraș, cu toate că ți-e cam frică să bei sau să-i dai copilului să bea pentru că nu s-a gândit nimeni să le facă o gaură în ”oală”, așa că sunt permanent pline de apă... cu de toate...
E bine și cu ”tufănicile” plantate în sensurile giratorii, că înfrumusețează orașul și peste două săptămâni se usucă și nimeni nu mai poate număra câte am pus...
E bine...
Da' eu zic că ar fi bine și cu 4-5 scânduri să reparăm locurile de joacă și băncile și cu 2-3 kile de vopsea, să le dăm ”față comercială”. Chiar dacă sunt construite ”de ăla de dinainte”. Că ăi' de le folosesc n-au mai vrut cu ăla de dinainte și au ales un manager.
Ce ziceți, dom' manager?

luni, 8 octombrie 2012

Așchii

Dacă eu da,
Dacă tu nu,
Și nimeni n-a,
Ce va fi cu?

Dacă eu nu,
Dacă tu da,
Nimeni nu fu,
A ne da.

Dacă noi nu,
Dacă ei da,
Dacă voi cu,
Dacă va.

vineri, 5 octombrie 2012

Program anticriză

De vrem s-avem un PIB mai ridicat
Și niște-autostrăzi săpate-n stâncă,
În funcțiile care cer un om de stat,
Ar trebui să punem... om de muncă.

joi, 4 octombrie 2012

deliric

Ieșind din vieți fără intrare,
Mă duc din nou spre nicăieri,
Nerăbdător să vină ”ieri”,
Să mă adun sub clar de soare.

Sub talpa mea foșnesc discret,
Fierbinți zăpezile polare,
O fantezie de concret
Într-un prezent de amânare.
Văd  sunetele cum se sting
Într-o lumin-asurzitoare,
Toți trag de sfori, doar eu le-mping,
Apatic plin de-nflăcărare.

Se mișcă ceasul înapoi,
Milenii ies din secundare,
E spațiul în restructurare
Iar timpul s-ampărțit la doi.

marți, 2 octombrie 2012

Ce cred eu despre ”privatizarea poporului”.

Mai bine de o săptămână am resimțit o greață fizică la adresa tuturor televiziunilor din România. Deși toți spuneau că ”privatizarea poporului” e o cacealma, că ”justițiarul poporului” își face campanie electorală ieftină, toți îl urmăreau pe ”elodiu” și-n culcare și-n sculare.
”DD a plecat din țară. DD a venit în țară. DD a mers la Ministerul Economiei. DD a salutat pe femeia de serviciu de la Minister. DD a fost la WC. DD a făcut pipilică. DD și-a scuturat-o de 5 ori...”
Cred că doar Discovery și Trinitas nu au transmis până la cretinizare fiecare mișcare și fiecare inepție emanată de ”săracul” conducător de Rolls.
Personal, nu am putut să nu mă întreb, la fel ca mulți alții, ce mama dracului se ascunde în spatele porcăriei ăsteia.
Și unde e ”jucătorul”?
Cum de ratează el ocazia de a apărea ”divin” și a da indicații pentru rezolvarea problemei și binele ”românlor”?
Pe urmă m-am gândit că tot circul ăsta s-ar putea să vină (știu că poate părea absurd), de la Cotroceni.
Pentru că în timp ce toată România era cu ochii pe ”elodiu”, băsescul a aranjat ca morarul să ia locul codruței la șefia Parchetului General, iar pe madam a decorat-o cu cea mai înaltă ”dextincție” care poate fi acordată unui civil.
Numirea grăbită a morarului ca ”prim-adjunct” al codruței cu exact înainte ca acesteia să-i expire definitiv mandatul, astfel încât acesta să devină de a doua zi ”interimar”, cu toate că el era deja într-o prelungire de mandat ce flirta cu ilegalitatea, îmi întărește convingerea că, pe planeta România, nimic nu e ceea ce pare a fi și, mai ales, nimic nu e întâmplător.
”Mișcările” astea s-au făcut cât se poate de ”la vedere”, scopul lor fiind, de asemenea, cât se poate de evident: păstrarea de către băsesc a controlului asupra Parchetului General.
Numai că nimeni nu a prea observat asta, toți (sau majoritatea) fiind preocupați să-l urmărească pe domnu' Dan cum se plimba prin București cu niște pungi cu bani.
Cred că ”privatizarea poporului” a fost o perdea de fum, o înscenare sinistră a chiriașului de la Cotroceni care, cu prețul distrugerii vieților a mii de oameni (ce mai contează câteva mii la atâtea milioane?), a distras atenția publică de la acțiunile sale dictatoriale.
Afectarea imaginii actualei guvernări e bonus, dar asta mă interesează aproape de zero.
Că mă enervează este faptul că (aproape) toată lumea ”a pus botul” la șmenul marinarului, înghițind în mod conștient și cu zâmbetul pe buze momeala diaconesciană.
Concluzia mea este că românii încă nu s-au lecuit de ”sindromul Caritas”, al halirii cretine a unor baloane de săpun în timp ce trece viața pe lângă noi.

luni, 24 septembrie 2012

”Combinatul poporului”

Săptămâna trecută, viața publică din România era ”zguduită” de o știre ”bombă”: justițiarul poporului, realizator și patron la televiziunea poporului și conducând Rolls Royce-ul poporului, tocmai cumpărase ”combinatul chimical” Oltchim, bineînțeles, în numele poporului.
Toate televiziunile au preluat din zbor subiectul și l-au analizat și în dungă, să vazără cine se ascunde în spatele lu' domnu' Dan.
Iar domnu' Dan s-a umflat în pene așa cum știe el mai bine, să arate românilor aureola care-i împodobește creștetul.
Doar că, din punctul meu de vedere, vânzarea Oltchim către Dan Diaconescu a fost o mare țeapă.
În primul rând, cred că DD nu se aștepta și nici nu dorea să câștige licitația. Pe el îl ”coafa” ma bine să piardă, ca apoi să-i înjure la televizor pe ”ciocoi”.
Numai că a câștigat...
Și brusc, s-a trezit în brațe cu un combinat imens, într-un domeniu despre care nu are nici cea mai vagă idee (începând de la materii prime și până la piața de desfacere), cu câteva mii de oameni care-i bat la ușă să le dea salarii și cu câteva sute de milioane de euro datorii la furnizori.
Așa că domnu' Dan a cotit-o ca la Ploiești, deși el e din Caracal.
Astăzi, la ieșirea de la Ministerul Economiei, DD se plângea că nu poate să semneze contractul și să plătească ăia 40 și ceva de milioane de euro deoarece acesta, contractul, are articole, file și anexe lipsă și că trebuie renegociat.
Pentru cei care nu știu cu ce se mănâncă fenomenul, explicația poate părea veridică. Doar că sunt câteva mici comentarii de făcut:
Contractul pe care DD trebuia să-l semneze astăzi fusese atașat la caietul de sarcini după care s-a făcut licitația. În consecință, DD și ”echipa sa” au avut timp să-l studieze în amănunt înainte de licitație, iar ”neregulile” trebuiau semnalate din timp.
DD a declarat despre contractul Ministerului că ”e ca pentru o garsonieră” și că ”el și avocații săi au făcut un contract de 1000 de pagini”.
Lăsând la o parte treaba cu garsoniera, la care sunt sigur că se pricepe, emițând ani de zile dintr-una, DD se face că nu înțelege (de fapt, dezinformează și minte), faptul că, în momentul în care te-ai înscris la licitație, ai fost de acord CU TOT caietul de sarcini, adică și cu contractul, care este de forma ”take it or leave it”, adică accepți condițiile sau nu.
În general, contractele de acest gen nu se negociază dintr-un motiv foarte simplu: cel care vinde prin licitație stabilește condițiile, iar cumpărătorii potențiali le acceptă și se înscriu, sau nu le acceptă și stau acasă.
Nu Ministerul l-a rugat pe domnu' Dan să cumpere Oltchim-ul, situație în care DD putea negocia orice; ci ”realizatorul poporului” s-a înscris benevol la licitație, așa că a acceptat condițiile.
Oricum, cred că DD caută acum cu disperare o cale de ieșire din situația asta, ca să nu rămână și cu banii dați (dacă-i are) și cu combinatul în faliment, și cu partidul de râpă (dacă concediază oameni sau închide Oltchim-ul, s-a dus dracului PPDD-ul).
Iar ideea că ”eu am cumpărat în numele poporului și voi vinde acțiunile către popor” mi se pare halucinantă. Mi-l și imaginez pe badea Gheorghe (de altfel, telespectator fidel al ”justițiarului”) așteptându-și cu sufletul la gură pensia de CAP-ist de 5 lei ca să dea fuga la Bursă și să cumpere acțiuni Oltchim.
Așa că eu aștept cu maxim interes ca DD să iasă și să anunțe că renunță la cumpărarea Oltchim deoarece... ciocoii i-au pus bețe în roate ca să nu poată să cumpere el pentru popor și ca să vândă avuția națională la străinii care să ne facă sclavi în țara noastră și să se îmbogățească pe spinarea noastră și noi să rămânem săraci.
Teză corectă, de altfel, dar nu de la... ”ELODIU”.

vineri, 21 septembrie 2012

De ce se toarnă gaz pe focul musulman?

În ultimele săptămâni am asistat în Orientul Mijlociu la o explozie de violențe antioccidentale (în general) și antiamericane (în special).
Motivul este, în aparență, pueril: apariția pe Internet a unui filmuleț realizat de ”neica nimeni”, film în care ”se făcea bășcălie” la adresa Profetului Mahomed.
De asemenea, acum câteva zile, o revistă franceză a publicat câteva caricaturi pe aceeași temă, iar ministrul de interne francez (același care făcea declarații naziste la adresa imigranților români și bulgari) a zis că e ”libertate de exprimare”.
OK! Este libertate de exprimare!
Dar trebuie să fii ori cretin, ori ticălos ca să nu înțelegi că, în lumea arabă, ”glumițele” pe teme religioase sunt tabu.
E bine și cu ”libertatea de exprimare”, dar nu mi se pare ”sănătos” să oferi noi motive de ură și violență acolo unde, și așa, există în mod aproape tradițional ură și violență antioccidentală și antiamericană.
Chestiile astea, combinate cu convingerea mea că, de fapt, ”libertatea de exprimare” este în realitate doar o iluzie, mă fac să cred într-un plan bine pus la punct de ”băgare a bățului prin gard”-ul musulman pentru ca, după ce se lasă cu niscaiva morți și ceva distrugeri, să avem motiv și sprijin din partea propriilor cetățeni ca să ”reinstaurăm libertatea, democrația și statul de drept” în lumea arabă.
E de la sine înțeles că imensele rezerve de petrol și prețul în continuă creștere al acestuia, nu au nimic de-a face și nu interesează. Importantă e ”eliberarea poporului de sub dictatură” sau ceva...
Sincer, nu sunt adeptul teoriilor privind ”conspirațiile mondiale”, însă în acest caz nu pot să nu remarc faptul că, aparent fără nici o legătură, SUA, Franța și alte țări occidentale cunoscute pentru ”apucăturile” de ”jandarmi mondiali”, protejează și chiar promovează anumite acte care sunt, în mod evident, jigniri grave la adresa religiei unor oameni.
”Libertatea de exprimare” nu cred că ar mai fi atât de absolută dacă, de exemplu, aș spune că... Georgică Uașingtonu, primul prezident al ”statelor”, era un criminal scelerat care a exterminat populații întregi de amerindieni. Sau că Ludovicu ”Rege Soare” era doar un nespălat (la propriu, că nu descoperise apa caldă) care suferea de grandomanie, construind palate în timp ce poporul murea de foame (cam ca Ceaușescu al nostru).
Ei??!!
Cred că se cam termină ”libertatea de exprimare”...
”Aprinderea” lumii musulmane cu astfel de subiecte (atât de evident circumscrise unui plan comun cu semnătura ”serviciilor”), combinată mai nou și cu ”arătatul colților” dintre China și Japonia, mă fac să cred că vom trăi ”evenimente interesante” în timpul vieții noastre.
Doar... să nu fie ultimele.

luni, 17 septembrie 2012

Între civism și dulapul cu scheleți

Am văzut că zilele astea a fost mare ”dezbatere” cu privire la... propunerea sau, mai degrabă, ideea Ministerului Finanțelor de a oferi anumite avantaje fiscale cetățenilor care comunică Fiscului date despre persoanele care dețin bunuri și valori care nu sunt justificate de veniturile legale declarate.
Am văzut, inclusiv la nivel de politicieni de vârf, o explozie de... delir, după părerea mea, cum că ”ne facem popor de turnători, ne întoarcem la securitate...”.
Mi se pare absolut dement.
Suntem atât de speriați de fantomele care ne-au bântuit zeci de ani, încât am ajuns să deformăm normalitatea.
Din punctul meu de vedere, o astfel de lege este perfect justificată. Am înțeles că astfel de legi există în mai multe țări la care noi ne uităm bălind.
Știu! 
”Dar de ce să informez eu? De ce plătesc impozite?”
Instituțiile abilitate trebuie, fără îndoială, să își facă datoria... Uneori (de multe ori) nu și-o fac...
Sunt mii de exemple unde nu e nevoie de o informare ”cetățenească”, unde opulența disproporționată față de veniturile legale este evidentă, iar instituțiile nu mișcă un deget.
Dar...
Dar noi? NOI ce facem?
Mie mi se pare că, de frica termenului ”turnător”, am ajuns să ne anihilăm orice fel de spirit civic.
Până la urmă, ”vecinul” care are vilă cu 20 de camere și Ferrari la poartă dar nu are nici un venit declarat și nu plătește impozit, comite o infracțiune. De ce aș fi ”turnător” dacă informez autoritățile despre comiterea unei (posibile) infracțiuni?
”Solidaritatea” asta a cetățenilor împotriva statului, normală și benefică într-o anumită doză, devine, pentru mine, dementă, atunci când se referă la protecția necondiționată și totală a unor posibili infractori.
Nimeni nu mai vorbește cu polițiștii, cu inspectorii fiscului, cu... orice autoritate, de frică să nu fie catalogat ca ”turnător”.
Nu mai contează dacă e vorba despre o crimă, despre un viol, despre un furt sau un ”tun” de milioane de euro.
Noi, toți, ”trebuie să nu fim turnători”.
Nu contează că un alt om a fost, evident, vătămat prin fapta respectivă, că a fost ucis, că o femeie a fost siluită, că un bătrân a rămas fără agoniseala de o viață...
Înjurăm cu sete ”statul” pentru că nu ne face șosele, școli, spitale, pentru că nu ne dă siguranță pe stradă...
Nu ne gândim însă că un cancioc din asfaltul șoselei, o cărămidă din spital sau din școală se află în... Ei bine, DA! În curtea ”vecinului” care are ”merțan” dar nu plătește impozit.
Pledez pentru înțelegerea diferenței dintre ticăloșia trădării și onoarea asumării calității de cetățean, cu toate drepturile și obligațiile care decurg din aceasta.
Cel care își reclama vecinul că asculta Europa Liberă era turnător.
Un ins care sesizează faptul că vecinul său nu are nici un venit dar trăiește mai bine decât Bill Gates, mie mi se pare că își face datoria de cetățean. Până la urmă, foarte multe averi, în România, au fost făcute bazându-se pe această frică de stigmatul de ”turnător”.
Urăsc clișeul: ”Nu e treaba ta! E treaba noastră!”, atunci când vine vorba de infracțiuni.
Treaba noastră...
Cosa Nostra.

Directivă de partid: NESIMȚIRE.



 A auzit cineva, vreodată, de europarlamentarul PDL Petru Luhan? Dacă răspunsul este ”NU”, nu ați pierdut nimic.
Eu mărturisesc sincer că nu, deși urmăresc atent politichia mioritică de câțiva ani.
Ei bine, această creatură, apărută peste noapte în spațiul public după modelul brevetat al ”guriștilor” pdl-iști hoară, tălmăcean, urban și alții de aceeași teapă, a dat încă o dovadă a felului în care sunt priviți cetățenii români obișnuiți de către ”eminențele” din Modrogan.
După ”vorbe de alint” precum : ”viermi”, ”ciumpalaci”, ”mahala ineptă”, ”bețivi”, ”leneși”, s-a considerat, probabil, în ”laboratoarele” pdl-iste că este timpul pentru ”next level”.
Așa că românii sunt, mai nou, ”dobitoci”. Știu că formularea a fost ”USL i-a îndobitocit pe români”, iar unii îmi vor reproșa că ”denaturez” declarația creaturii, dar o minimă logică îmi spune că unul care a fost ”îndobitocit” nu poate fi decât ”dobitoc”.
Nu halesc nici teza că ”neica nimeni” ăsta ar fi făcut afirmația în nume personal.
Legarea ”procesului de îndobitocire” de urmărirea unor anumite posturi de televiziune, posturi despre care băsescul ne spunea că avem ”datoria” (??!!) să nu le urmărim, îmi spune mie că ”linia” declarațiilor și acțiunilor pdl-iste este trasată de la centru sau, mai bine zis, dictată de la Cotroceni trecută prin ”offshore”-ul din Modrogan nr. 1.
Dar, după atâția ani de nesimțire și tupeu, nu mă mai aștept la altceva.
Ce mă întreb eu este: de unde atâta tupeu?
Ori e o chestie ”genetică” a pdl-ului, fiind recrutați ca ”guriști” doar cei care au ”spirala” într-un anumit fel, ori, și mi-e groază să spun iar ce gândesc că poate iar am dreptate, pdl-ul, de fapt băsescul, mai are niște ”ași” ascunși pe undeva în așteptarea alegerilor parlamentare, pentru a prelua din nou puterea absolută.
Doamne ferește!
Și mi-a plăcut de domnul Cătălin Striblea. Mi-a părut rău doar că nu i-a tras și o flegmă în ochi creaturii.

vineri, 14 septembrie 2012

Cel mai Președinte, SE ȘTIE, PĂ SISTEM!!!!!

Primul discurs al băsescului după demitere, deși așteptat ”cu sufletul la gură” de o grămadă de ”jurnaliști”, a fost, din punctul meu de vedere, un mare FÂS.
În afară de intenția de a se duce la ”bruxel” ca să pupe pulpana ălora care au tras sforile ca să rămână chiriaș la Cotroceni și de faptul (subânțeles din declarație) că îl doare în cur de cei care protestează la ușa lui, băsescul a scorojit pereții cu niște platitudini...
Aa! A mai fost și răspunsul la întrebarea despre criticile președintelui Lituaniei cum că ”România e paralizată de agitația politică”, la care băsescul a răspuns că el nu e agitat și că nu crede că se referă la el. DELIRIUM TREMENS...
Cam atât...
Ce m-a amuzat și m-a făcut să-mi dau seama că băiețașul, în mintea lui, ”joacă” în niște filme care sparg box-office-ul, a fost... modificarea stemei de pe pupitrul de la care vorbea.
Să facem un mic istoric:
- De obicei, pupitrul de la care Președintele României face declarații arăta cam așa:

Nu am găsit imagini din vremea președinților Iliescu și Constantinescu, dar nu cred că era vreo diferență.
- Respectivul pupitru a trecut printr-o fază de... ”rebrenduire”, eșuată, atunci când fundalul stemei devenise, dacă vă amintiți, violet, prin 2010:

- Acum, probabil dându-și seama că, după ce 7,4 MILIOANE de români au votat împotriva lui, există posibilitatea ca unii să nu mai știe ”cu cine stau de vorbă”, chiriașul de la Cotroceni și-a pus ”foncția” pe pupitru (”coana Joițica” era, probabil, prea trupeșă și nu încăpea):

Aseară, amuzându-mă de gestul pueril și așteptând cu nerăbdare ziua în care, pe lângă funcție, băsescul își va trece și numele pe stemă, aveam sentimentul că am mai văzut stema asta undeva. Și cum acest sentiment nu îmi dădea pace, m-am apucat să caut...
Într-adevăr, aveam dreptate. O mai văzusem undeva.

Cât de tare e???
Adică băsescul nu numai că și-a schimbat ”sigla”, trecându-și funcția ca să nu îl confunde lumea cu..., de exemplu un impostor, dar noua ”siglă” e PLAGIATĂ după ”licurici”.
D-aia zisei eu că băiatul ăsta, în capul lui, joacă în filme tari de tot.
Poate că deja se visează un ”prezidănt of ză iunaitid iurop”, sau ceva...
E dileală totală!
O singurică întrebare aș avea pentru băiatul care și-a schimbat ”icsina”: PE CE BANI?
Că nu cred că a luat nici din darul de nuntă al europarlamentăriței, nici din veniturile notăriței de succesuri.
Iar eu, ca cetățean plătitor de taxe, nu vreau să dau bani pentru satisfacerea fanteziilor mai mult sau mai puțin s...chimbătoare de ”icsine” ale nimănui.

P.S.
Pe site-ul oficial al ADMINISTRAȚIEI PREZIDENȚIALE nu există, în arhiva foto, imagini mai vechi de luna Decembrie 2004. Probabil că însăși ISTORIA ROMÂNIEI începe (sper că nu se și termină) cu băsescul.

miercuri, 12 septembrie 2012

Cum se zice ”Sieg Heil!” în franceză?

”Liberte, egalite, fraternite” s-a dus dracului.
Țara care își sărbătorește ziua națională la data la care au fost eliberați infractorii din ”Bastille”, prin gura ministrului de interne, a cotit-o oficial spre extremismul de tip rasisto-naționalist.
Afirmații de genul: ”mizeria din lume și din Europa”, ”populații care sunt condamnații pământului”; sunt, după umila mea părerea, demne de un oficial de rang înalt al celui de-al treilea Reich, nu de un ministru de interne al unei țări din secolul 21, membră UE.
Afirmațiile ministrului de interne francez la adresa cetățenilor români și bulgari care au imigrat în Franța, corelate cu acțiunile concrete de DEPORTARE A UNOR POPULAȚII, sunt, fără nici un dubiu, alarmant de asemănătoare cu discursurile și ”soluțiile” adoptate de Germania nazistă.
Nu mă interesează etnia CETĂȚENILOR ROMÂNI care sunt supuși acestui tratament.
Cretinii vor spune, cu gravitatea dată de comatosul neuron unic: ”Ăia e țigani, bă, nu e români!”
Nu mă adresez lor, deoarece pentru ei nu există medicamente.
Pentru ceilalți, țin să amintesc ”întâmplarea” în care, tot în Franța, niște cetățeni români ”caucazieni” au fost arestați sub acuzația că ar fi furat un telefon, doar pentru că erau români. Asta a fost singura ”probă”. Nu a contat că unul dintre români era student la ”sorbona”. ”Există o sorbonă pentru săraci?”, a fost întrebarea milițianului franțuz.
Atitudinea ministrului francez vine după un lung șir de atacuri la adresa românilor, atacuri ce au avut loc în presa franceză și în declarațiile oficialilor, și se înscrie în tendința politicilor discriminatorii a ultimilor ani (în special de la începutul crizei economice), cu pornire din Italia.
De fapt, guvernele țărilor respective, incapabile de a pune în practică niște măsuri economice de natură a reduce efectele crizei asupra populației, caută un ”țap ispășitor”.
Deși îmbrăcat în forme ”literare”, mesajul către cetățenii afectați de criză este: ”Vouă nu vă e rău din cauza incompetenței noastre, ci din cauza imigranților români și bulgari”.
Același mesaj ca în Germania nazistă, unde neamțul ”arian” o ducea rău ”din cauza evreilor”.
Bine...! Monseur ministru, atunci când vorbește despre ”mizerie”, uită de păduchii și râia care erau foarte la modă la palatele ”ludovicilor”, unde nu se inventase igiena corporală. De asemenea, ”condamnații pământului” sunt de ”coșon” atunci când locuiesc în cartierele Parisului, dar condamnații de instanțele din întreaga lume sunt numai buni de a apăra interesele Franței în celebra ”Legion Etrangere”.
Las la o parte ”drepturile omului”, ”principiile Uniunii Europene” și alte rahaturi d-astea care sunt vorbe care se aplică doar atunci când ălor puternici le vine ”pe voleu”.
Pe mine mă miră lipsa de reacție (ca de fiecare dată), a autorităților române.
Pe deasupra, ”Monseur Șarlă” ministrul vine în România să discute despre ”integrarea romilor”.
E ca în proverbul ăla: ”Ne dă sfaturi pentru că nu poate să ne dea exemplu”.
Eu l-aș declara ”persona non grata” și l-aș trimite-n p... aris. Bilet doar ”dus”.