Fruntea sus, samurai!

Fruntea sus, samurai!
Lumea te vrea fără frică.
Lumea te vrea fără sentimente,
Rece și tare ca o stâncă.
Fruntea sus, samurai!
Ascunde-ți rănile,
Șterge-ți lacrimile,
Pune un zâmbet peste durerile tale
Și luptă în continuare.
Fruntea sus, samurai!
Întreaga ta viață este în ascuțișul sabiei tale.
Sabia ta e tot ceea ce lumea trebuie să știe despre tine.
Sufletul ține-l bine ascuns.
Pentru că în sufletul tău simți
Și iubești
Și plângi
Și suferi.
Dar lumea trebuie să te cunoască
Doar prin sabia ta.
Sus fruntea, samurai!
Nu arăta oboseală,
Nici durere,
Nici regrete,
Nici milă,
Nici șovăială.
Fruntea sus, samurai!
Pentru lume ești așa cum te arăți
Și doar într-un singur loc,
Doar pentru anumite persoane,
Te poți arăta așa cum ești.
Fruntea sus, samurai!

Când... Te-aștept...

Când îngerii tac
Și sfinții se-ascund,
Când moare iubirea
C-un geamăt profund,
Când inima plânge,
Când sufletul țipă,
Te-aștept să-mi zâmbești
Pentru ultima clipă.

Când noaptea se lasă
În gânduri pustii,
Când demonii ies
Peste lume stihii,
Când viața se stinge
De-a morții aripă,
Te-aștept să-mi zâmbești
Pentru ultima clipă.

Când plâng ochi în ceruri
Cu lacrimi de sânge,
Și-ntreg infinitul
În mine se strânge,
Când zeii speriați
Dezertează în pripă,
Te-aștept să-mi zâmbești
Pentru ultima clipă.

Ce faci, iubito?

Ce faci, iubito, când mi-e dor de tine?
Pe-al cui obraz, obrazul ți-l lipești?
Și ochii tăi cu străluciri feline
În ochii cui, iubito-i oglindești?

Ce faci, iubito, când mi-e dor de tine?
Pe al cui umăr, fruntea-ți odihnești?
Buzele cui, îți dau în piept suspine?
Și-a cui îmbrățișare ți-o dorești?

Ce faci, iubito, când mi-e dor de tine?
Cine te face, astăzi, să zâmbești?
Cine îți dă încredere? Și cine
Te-nvață iar, iubito, să iubești?

Ce fac, iubito, când mi-e dor de tine?
Scriu versuri printre lacrimi care curg,
Mă prăbușesc și mă refac în mine,
Mă nasc și mor în zori și în amurg.

Cazul Berbeceanu

Arestarea fostului șef al BCCO Alba Iulia, Traian Berbeceanu a împărțit, efectiv, în două tabere publicul românesc consumator de știri.

Era și firesc! Un șef de la ”crimă organizată” care pactizează cu infractorii e un subiect mult prea suculent pentru a nu fi exploatat și analizat din toate unghiurile de către televiziuni și, pe cale de consecință, de către public.

Mai ales după ce a apărut și o scrisoare în care polițistul denunță unele abuzuri ale procurorilor... mmm!

Apoi mai e și susținerea populară de care se pare că se bucură polițistul...

Eu, însă, vreau să mă concentrez pe ceea ce este cunoscut îndeobște sub denumirea de ”sistem de justiție”. Adică procurori și judecători...

Pentru că, din punctul meu de vedere, ăsta e încă un caz de arestare ”pe vorbe”, adică exclusiv pe interceptări telefonice.

Personal, în afară de faptul că polițistul ”vorbea cu interlopii”, nu am văzut nimic să semene a probă.

Până și acuzația de ”sprijinire a unei grupări infracționale” mi se pare cretină, atâta timp cât Berbeceanu e singurul arestat.

O grupare infracțională formată doar dintr-un polițist mi se pare mai repede a ”sex solitar” decât a probe sau acuzație pertinentă.

Procurorii ar fi trebuit să producă probe, prinderi în flagrant, bunuri ilegale confiscate...

Dar să arestezi un om doar pentru că a vorbit cu interlopii, în situația în care omul respectiv e polițist și are în fișa postului acest lucru...

Nu știu dacă Berbeceanu e vinovat sau nu.

Dar faptul că niște oameni absolut particulari au ieșit în stradă ca să susțină un polițist mi se pare un mare șut în cur dat procurorilor și judecătorilor care l-au arestat.

Cataclisma și apocalipsurile

În ultimul timp asistăm la o demență totală în ceea ce privește ”marele cutremur” care s-ar putea întâmpla/este posibil să se întâmple/o să se întâmple/ e iminent să se întâmple în România.

Televiziunile și ziarele prezintă tot felul de păreri ale unor ”specialiști” care spun cum o să ne ducem dracului loviți azi-mâine de un cutremur devastator.

Până și americanii, uitând de problemele lor cu Falia San Andreas, ne avertizează că ne paște o zgâlțâială zdravănă.

Și, bineînțeles, adepții teoriilor conspirației vin cu ”certitudinile” privind arme tectonice, dezinformări, organizații oculte și tot tacâmul.

Oricum, totul e o prostie. Dacă Japonia, care e tata, mama și trei unchi în materie de cutremure, nu a reușit să le prevadă, cu toată tehnologia ei, nimeni nu poate.

Ce mă fascinează (în sensul că îmi confirmă că sunt mulți imbecili pe lume, iar majoritatea sunt șefi), este faptul că în multe instituții publice au început să apară afișe și ”antrenamente” în caz de cutremur.

Nu e rău!

Doar că, în contextul prezentat, acțiunile astea nu fac decât să mărească isteria generală pe matricea: televiziunea zice că va fi cutremur - școlile fac exerciții în caz de cutremur - televiziunea spune că sigur va fi cutremur pentru că școlile au început să se pregătească. E clasic.

Iar în toată nebunia asta, singurii care nu sunt luați în seamă și a căror opinie pare să nu conteze sunt... cercetătorii. Adicătelea tocmai ăia care au și cunoștințele, și aparatura, și resursele materiale pentru a-și face o părere avizată.

Dar ce mai contează părerea unui cercetător când putem savura încă un ”sfârșit de lume” în direct?

Ei, Doamnei mele

Voi fi mereu un pas în urma ta,

Ca un nebun de șah și o regină,

Inexistent când viața-ți va fi lină

Mereu prezent când viața-ți va fi grea.

Voi fi mereu o mână-ntinsă ție,

Pe care să te sprijini la nevoi,

Să ai tot binele-nmulțit cu doi

Și tot ce-i rău să îmi revină mie.

Voi fi oriunde tu mă vei chema,

Indiferent de spațiu sau bariere,

Căci doar lui Dumnezeu îi stă-n putere

Să mă opreasc-a fi în preajma ta.

Voi fi lumină când îți va fi noapte,

Voi fi căldură, frig de îți va fi,

Voi fi un pod întins peste stihii

Și un poet care compune fapte.

Și-atunci când cotiturile de soarte

Ți-or da în viață tot ce ți-ai dorit,

Prieten, cunoștință sau iubit,

Orice-ți voi fi, nicicând n-oi fi departe.