Cât om mă socot, duc pe frunte toţi spinii,
Şi crucea mi-o port, ca şi când aş zbura,
Căci omul e om cât mai are opinii,
Aceasta-i opinia mea.

Adrian Păunescu

miercuri, 25 februarie 2015

Leul si Boul - fabula in versuri dupa un banc real

Leul si cu Boul, ambii in putere,
Imbolditi de sete, au mers la o bere.
Si-asteptand lichidul rece si-nspumat,
Iaca telefonul suna apucat...
"- Da! raspunse Leul. Draga, vin acum.
Ma-ntalnii cu Boul si vorbim in drum.
Sigur! Merg la piata, cumpar zarzavat,
Iau si doua pulpe-spate de manzat.
Platesc eu si rata, fiindca tot e-n drum.
Nu intarzii, draga! Sigur! Vin acum!
Sa-mbraci leisorii, sa-i scot la plimbare,
Cat timp tu, iubito, o sa faci mancare."
Nici nu-ncheie bine asta convorbire,
Ca Boul, alaturi, isi iesii din fire:
"- Ti se spune Rege peste animale
Si asculti de vorba sotioarei tale?
Toti se tem de tine. Te dai fioros...
Da-n fata nevestii, un cuvant n-ai scos.
Eu sunt bun de rege peste mari si mici
Si ca drept dovada, fii atent aici..."
Boul apeleaza si-ncepe-a mugi:
"- Fa, fire-ai a dracu', scapa de copii.
Du-i la ma-ta, vinde-i, fa-i salata "bef",
Ca-s la bautura si-o sa vin cu chef.
Sa cosesti faneata si sa-mi faci platou
Cu flori de cicoare si de ochi de bou.
Sa m-astepti cu iarba calda in tigaie
C-altfel, fa nevasta, te rup in bataie."
Si inchide, Boul. "- Ei? Ce zici, fratica?
Spilu-i ca femeia sa-ti stie de frica...
Fara "sigur, draga", fara "da, iubito"...
Cum mi-a intors vorba, am cotongit-o."
Leul isi bea berea si zambind la Bou:
"- Frate, fiecare cu norocul sau.
Soata ta te-asculta orice-ai poruncit...
Ce sa zic, fratica... Esti un fericit..."
Si-n timp ce achita berea la hangioaica:
"- Dar a ta e Vaca. A mea e Leoaica."

Morala 1

Si se duse Leul la barlogul sau
Iar Boul de veacuri, a ramas tot bou.
Fiindca o fi Vaca buna si blajina,
Insa doar Leoaica poate fi regina.

Morala 2

Pentru toti barbatii care se cred lei,
Dar si-ar vrea consoarta, mama de vitei:
Daca tot va place sa va dati smardoi,
Luati-va leoaice... sau ramaneti boi.

marți, 17 februarie 2015

Insomnie

Nu pot sa dorm, gandindu-ma la tine,
La cat de mult in brate-as vrea sa-mi fii,
Si-mi curg in vene formele-ti feline
Si rasuflarile le-aud ca simfonii.

Te copiez in mii si mii de vise
Mereu la fel si unica mereu,
O muza a poemelor nescrise
Si roza cu petale curcubeu.

Mi-e dor sa-ti simt pe buze rasuflarea
Parjolitoare ca un foc divin
Si sa citesc in ochii tai chemarea
Pagana, de dantela si satin.

Sa iti simt parul mangaindu-mi pielea,
Intr-un vartej de simt si agonie,
Si in sarutul tau sa-mi sting durerea
De-a nu te tine-n brate-o vesnicie.

Si neputand sa dorm gandind la tine,
In noaptea calma si intunecata,
Te contopesc, suflet si trup, in mine,
Sa nu pot a te pierde niciodata.

marți, 10 februarie 2015

Cand m-am adaptat la aceasta lume

Sa nu ierti,
Sa nu uiti,
Sa nu crezi,
Sa nu regreti.

Sa nu ierti.
Oamenii nu vor iertare
Pentru a se indrepta
Ci pentru a comite noi ticalosii
Incepand de la zero.

Sa nu uiti.
Nu iti uita greselile
Si nu le mai repeta.
Nu iti uita faptele bune
Si nu le mai repeta.

Sa nu crezi.
Intr-o lume in care
Oamenii se mint pe ei insisi,
E o nebunie
Sa crezi in oameni.

Sa nu regreti.
Trecutul nu-l poti schimba,
Asa ca mergi pe drumul tau.
Cui ii place, va merge cu tine,
Ceilalti nu conteaza.

Sa nu ierti,
Sa nu uiti,
Sa nu crezi,
Sa nu regreti.

vineri, 6 februarie 2015

Declaratie de martor

Nu mai exista lumina.
S-a stins tot universul.
Galaxii intregi
Gravitand in jurul
Unor gauri negre,
Au fost invaluite in
Materie intunecata.
Insasi notiunea de lumina
A fost surclasata
De energia intunecata.
Privit dintr-un univers paralel,
Universul nu se mai vede
In intunericul
Interuniversal.
S-a stins.
S-a racit.
S-a trait pe sine
Si s-a murit insusi
Si s-a pierdut
Intr-o gigantica
Sfera
De... nimic.
Universul s-a stins
Intr-o
Imposibilitate cosmologica.
Fara big bang,
Fara legi universale...
A disparut
Pur si simplu.