Cât om mă socot, duc pe frunte toţi spinii,
Şi crucea mi-o port, ca şi când aş zbura,
Căci omul e om cât mai are opinii,
Aceasta-i opinia mea.

Adrian Păunescu

miercuri, 1 aprilie 2015

Marinarul Bula - adaptare in versuri dupa un banc

Dupa ani de-nvatatura
Si de chinuri si de-amar,
Bula si-a luat brevetul
Si acum e marinar.

Merge drept in port la Tomis
Unde-n dana 52
Leganat de val, asteapta
Pescadorul "Doi baboi".

Este ultima barcuta
Ce-a scapat, prin Sfantul Har
Cand a fost vanduta flota
De un alt fost marinar.

Urca mandru sus pe punte
Cu speranta si curaj,
Prezentandu-se de-ndata
Sefului de echipaj.

Asta-l cauta la acte
Si de stie Steaua Nord'
Si pe urma-i strange mana:
"- Bine ai venit la bord!"

 " - Iar cand o sa fim pe mare
Eu iti spun din start, Bulica,
Cand te va-ncerca nevoia
Il avem pe nenea Gica."

"- Vai de mine, zice Bula.
Cum sa fac asa ceva?
Niciodata! Niciodata!"
"- Bine, Bula. Vom vedea..."

Si porneste vaporasul
Sa cutreiere oceane,
Reusind sa scape teafar
Din furtuni si uragane.

Dupa sase luni pe mare
Fara parte femeiasca,
Bula simte ca-l preseaza
O nevoie mai... trupeasca.

Si de unde pan-atuncea
Nici cu gandul nu gandea,
Vorba sefului de tura
Nu-i mai pare-asa de rea.

L-a pandit cand era singur
Cu rusine si cu frica.
"- Sefu', stiti... mi-ati zis odata
De-un anume nenea Gica.

N-as vrea sa fac o greseala...
Nici nu vreau sa deranjez...
Insa..., daca se mai poate...
Stiti... as vrea sa apelez..."

"- Sigur, Bula, se rezolva.
Ca doar suntem oameni mari.
Insa asta o sa coste
Fix 500 de dolari."

"- Cat??!! 500?!?!" striga Bula.
Si-l ineac-un nod in gat.
"-Iti explic indata, Bula,
De ce tre' sa dai atat:

200, draga Bula,
Capitanului Farfui.
Ca nu vrea astfel de fapte
Si vaporul e al lui.

Inc-o suta pentru mine.
Cat sunt de-ntelegator
Nici eu nu vreau chestii d-astea
Sa se-ntample pe vapor.

Iar cu restul 200
Platesti doi zdrahoni sadea
Ca sa-l tina pe nea Gica,
Pentru ca nici el nu vrea.